Turism local

Într-un bloc insalubru, cu tencuiala cazută, lângă ghena de gunoi, o ușă de tablă nevopsită, deasupra căreia stă scris, mâzgălit pe perete cu vopsea, ,,Firmă dă turizm”.
Un amator de senzații tari, dar mai ales ieftine, intră în agenția de turism. În jurul unei mese aflată în mijlocul încăperii, doi bărbați joacă table și un al treilea se uită.
- Nea administratore, dacă dau, acu’, un patru-doi, fac poartă-n casă și ai pus-o !
- Lasă, bre, întâi să dai ș-apoi o pun eu !
- Bună ziua ! îi întrerupe, potențialul turist.
- Îu, administratore, un client !
- Bună ziua, la dumneavoastră este agenția de turism ,,Printe blocuri“ ?
- Bună ziua, da, poftiți ! sare administratorul vesel că are clienți.
- De ce nu i-ați spus, după blocuri ? întreabă turistul.
- Ne-am gândit și la asta, dar vedeți, dumneavoastră, nu am vrut să aibă ... așa ... un aer ...
- De după blocuri ! completează unul din partenerii administratorului.
- A, am înțeles. Totuși, cum v-a venit ideea aceasta, a agenției de turism ?
- Noi, într-o zi ... începe unul dintre locoatari.
- Te rog, mă lași ! îl întrerupe administratorul supărat.
- Da, vorbiți dumneavoastră, domnu’ administrator.
- Dumneavoastră sunteți administratorul agenției de turism ? întreabă turistul.
- Da, eu sunt administratorul ... și al agenției și al blocului. Știți, noi, asociația noastră de locatari, ne-am făcut la noi în bloc o agenție de turism.
- Foarte frumos ! Și domni cine sunt ? întreabă turistul arătând spre cei ceilalți doi.
- Suntem vecini, de aici din bloc, suntem în comitetul de scară și deasemenea, suntem în consiliul de administrație al agenției de voiaj.
- Parcă era de turism ?! se miră celălalt vecin.
- De turism sau de voiaj, tot aia, îi explică administratorul.
- Atunci, dumneavoastră, sunteți cel mai în măsură să ne explicați.
- Da, el e !
- Într-o zi, își începe administratorul povestea, cum stam noi, așa, în fața blocului ...
- Și nu făceam nimic.
- Taci, vecine, lasă-l să vorbească.
- Ne uitam unii la alții ... și la clădirile astea neteminate.
- Așa ! Dar ce legătură au clădirile neterminate ?
- Stați să vedeți.
- Cum nu aveam ce face ... ne-am întrebat când vom scăpa de ruine.
- Da’ nu sunt ruine ! sare unul dintre locatari.
- Vedeți, de aici a început totul.
- Totul, ce ?! se miră turistul.
- Păi, s-a pus problema astfel, ori sunt clădiri în construcție, care așteaptă să fie terminate de după revoluție-ncoa’, ori sunt niște ruine.
- Cum să fie ruine ! sare iar locatarul.
- Sunt ruine, dacă arată ca niște ruine, completează celălalt locatar.
- Vă rog, îi întrerupe turistul, nu vă mai certați. Domnu’ administrator, ați soluționat problema, aceste blocuri și alte clădiri începute de comuniști și neterminate nici în ziua de azi, sunt sau nu ruine ?
- Problema asta nu e rezolvată, dar, mi-a venit mie o idee.
- Da, domnul administrator, al nostru, are niște idei turistice geniale, îl laudă unul dintre locatari.
- Dom’le, cum gândește omu’ ăsta, e ceva fenomenal, completează celălalt locatar.
- Mulțumesc, mulțumesc !
- Bravo, domn administrator, bravo ! îl laudă și turistul.
- De trei ori bravo ! continuă cu laudele locatarii.
- Ba, chiar de mai multe ori, bravo !
- Și care a fost ideea ?
- Domnu’ turist, să vedeți cum m-am gândit eu.
- Așa, cum v-ați gândit ?
- Dacă, noi, tot avem aceste clădiri pe aici, prin cartier, care arată ca niște ruine.
- Așa, spuneți !
- Cum o grămadă de turiști umblă, de nebuni, prin lume să vadă niște ruine, de ce, n-ar veni și la noi.
- Bună această idee, să facă turistul un tur al ruinelor cartierului.
- Păi, ce are, ăia, la ,,Coliseumu’ “, și noi n-avem ?
- Da, ce are, ăia, din Grecia ?
- Mă iertați, îi întrerupe turistul, Colosseum-ul este în Italia.
- Da, la ,,Pița” !
- La Pisa e turnul din ...
- A, la blocul turn din intersecție ?!
- Ce intersecție, dom’le ... domnu’ administrator, vă rog.
- Deci ... așa cum există excursii la ,,Coliseumu’ ” la Roma, zic bine, sau la ,,Stoincihenci”, în Anglia.
- Da, da, ziceți bine, Stonehenge !
- Deci, tot așa putem face și noi excursii.
- Noi avem și avantaje.
- Ai lasă-mă !
- Da, în timp ce în Italia sau Anglia, o excursie costă cu sutele de euro ...
- La noi costă doar cu zecile.
- Deci mult mai ieftin, concluzionează turistul.
- Și oferta e aceeași.
- Oferta este aceeași ?! se miră turistul.
- Da, ce vă mirați așa ?
- Nu mă mir, dar.
- Deci, domnule ... ,,Coliseumu’ ”de Italia.
- Așa !
- E o clădire mare, rotundă și ...
- Și ?
- Și, neterminată !
- Mă scuzați, a fost terminată dar s-a deteriorat în timp.
- Oricum, nu contează !
- Cum, nu contează ?
- Deci, oricum arată a construcție neterminată.
- Asta, cam așa e.
- Vedeți !
- Deci, această clădire este o ruină, la fel ca unele clădiri de la noi, cum ar fi căminul de nefamiliști de la noi din cartier, care deși a fost terminat, acum, arată mai rău ca înainte de a fi terminat.
- A, deci, dumneavoastră, plimbați turiștii printre blocuri, așa cum i-ați plimba prin Roma la Colosseum ?
- Da, exact !
- Doar că e mai ieftin !
- Da, exact !
- Și noi avem un pachet complet de servicii.
- Ce mai oferiți ?
- Păi, în Italia, vizitezi ,,Coliseumu’ ”, după care te duci mai în jos, în sud, în Africa la safarii.
- Așa ?!
- E, la noi avem o ofertă promoțională.
- Ce ofertă promoțională ?
- Un pachet complet de servicii, la noi vizitezi obiectivele arheologico-turistice în același timp cu safari-ul.
- Safari, ce safari ?
- Păi, în Africa nu se duce lumea cu mașina pe câmp să vadă animale sălbatice, lei, tigrii ...
- Pardon, tigrii trăiesc în Asia.
- Ai lasă-mă !
- Da !
- Și ce dacă !
- Dar, dumneavoastră, ce safari aveți ?
- Cum vă spuneam, la noi vizitezi vestigiile arhitectonice, și ... în același timp ... te aleargă și haitele de câini dintre blocuri.
- Da, e o ofertă, de-aia, all-inclusive !
- A, în timp ce vizitezi ruinele cartierului te aleargă și haitele de câini ?!
- Da, și avem și sporturi extreme în același pachet de ofertă.
- Și sporturi extreme ?
- Da, în plimbarea printre blocuri pentru admirarea insalubrelor construcții, te alergă haitele de câinii și totodată poate să-ți cadă în cap o bucată de tencuială.
- Aoleo, poate în orice moment să cadă tencuiala ?
- Bine-nțeles, sporturi extreme, ce să mai, pachet de oferte complet.
- Vizitare obiective turistice, safarii și sporturi extreme, toate în același pachet de ofertă ?!
- All-inclusive !
- Și avem și alte atracții.
- Ce alte atracții mai aveți ?
- Noi avem și arborigeni ! La ,,Coliseum”, au ?
- N-au !
- E vezi !
- Arborigeni, ce-i aia, poate aborigeni ?!
- Oricum, au ?
- N-au !
- E vezi !
- Noi avem arborigeni, ca ăia prin junglă.
- Mă scuzați, se spune, aborigeni.
- Cum, nu arborigeni ?!
- Nu !
- Păi, dacă trăiau în copaci, adică în arbori, nu erau arborigeni ?!
- Nu, nu li-se spunea aborigeni de la faptul că trăiau în copaci.
- Hmm ! Mă rog, oricum nu contează cum le zice la ăia.
- Este extraordinar să aveți așa ceva. Totuși, cum nu contează cum le zice ?
- Păi, da ... că la noi, nu le zice nici arborigeni, nici aborigeni.
- Da’ cum ?
- Aurolaci !
- Aaa ... deci, din clădirile insalubre din cartier ați făcut ruine istorice, din haitele de câini ați făcut safarii, din aurolaci ați făcut aborigeni.
- Daa ! răspund mândrii cei trei reprezentanți ai agenției de turism.
- Ce atracții turistice aveți.
- Ce, atracțiile noastre turistice nu sunt bune ?
- Ba da !
- E, avem și negrii.
- Ați adus negrii, de unde i-ați adus ?
- Nu i-am adus noi.
- N-am adus pe nimeni, sunt negrii, arborigeni, autohtoni.
- Negrii arborigeni autohtoni ?
- Negrii ... de jeg !
- Aaa ... aurolacii, adică aborigenii, dumneavoastră, sunt negrii din cauza mizeriei, adică de jeg.
- Exact, de jeg !
- Păi, vin turiști să-i vadă pe aborigenii, dumneavoastră ?
- De ce să nu vină ?
- Știu și eu ?! credeți că e așa interesant ?
- Păi, nu numai atât !
- Mai aveți și altceva ?
- Da, aborigenii noștri, aurolacii, sunt și tatuați.
- A, sunt și ... tatuați !
- Da, exact ca sălbaticii și canibalii de pe vremuri.
- Îi prezentați, că ar fi canibali ?
- Nu, numai tatuați.
- Păi, în ziua de azi sunt mulți tatuați, e modern.
- Da, da’ avem și piping.
- Asta ce mai e ?
- Își pune sârmă-n nas.
- Da, ca la porc !
- Adică, își pune beiciuge-n nas, tot felul de chestii prin buze, sprâncene și așa mai departe.
- Da, în buric.
- Păi, acum și piercig-ul este modern.
- Dom’le, noi știm, da’ turiștii, ăștia, din ziua de azi, care nu învață nimic la școală, ca să nu le obosească mintea, nu știu.
- Domnu’ administratror, zi ce ai pățit cu nepoata matale, îl îndeamnă unul dintre locatari.
- Ce ați pățit, domnule ? întreabă turistul.
- Am o nepoată, la liceu, își începe administratorul povestea.
- Așa, și ?
- Și, și-a făcut tatuaje și piping.
- Adică piercig.
- Da !
- E, și ce dacă ?!
- Într-o zi a venit la mine. Eu tocmai citeam o carte despre sălbaticii din junglă, mă documentam pentru agenția noastră de turism. Cartea avea și poze.
- Așa, și ?
- Când a intrat, n-am recunoscut-o. Mai bine zis, am confundat-o.
- Cu cine ?
- Cum v-am spus, cartea cu sălbatici avea și poze.
- Așa, și ?
- Și când a intrat nepoată-mea ... am confundat-o cu o sălbatică din aia, din carte.
- Ai, dom’le, chiar așa ?
- Da, cu Tachire-Umuba !
- Cu cine ?
- Ai, dom’le, n-ai auzit ! îl apostrofează unul dintre locatari pe turist.
- Cu Tachire-Umuba ! repetă administratorul.
- Tachire ... Umuba ?! se miră turistul.
- Da !
- Cine este, dacă nu vă supărați, această Tachire-Umuba ?
- În cartea cu sălbatici, era o poză cu o fată.
- A, din cartea cu sălbatici ?
- Da, era o poză, sub care scria Tachire-Umuba, frumusețe locală din jungla Tocu-Marete.
- A, adică din Tocu-Marete ?!
- Da !
- Și semăna cu nepoata, dumneavoastră ?
- Numai la tatuaje și la inelele din nas și din buză.
- A, acum și aborigeni și turiștii sunt tatuați și au piercing-uri, concluzionează turistul.
- Dom’le, ne descurcăm foarte greu, se plânge unul dintre locatari.
- Da, de când cu modernismu’, ăsta, cu tatuaje și pipinguri, se crează confuzie, completează celălat locatar.
Administratorul încheie cu disperare în glas :
- Numai știm care e arborigenu’ sălbatic și care e turistu’ modern !