Haina

Un parlamentar iese împreună cu amanta dintr-un restaurant de lux. În parcare așteaptă un reporter pentru ai lua un interviu parlamentarului. O pensionară care trecea pe trotuar se oprește să asiste la interviu.
Afară este frig iar parlamentarul cu amanta sa se grăbesc spre mașină.
- Domnule parlamentar ! strigă reporterul.
- Cine-i ăsta, dragă ? întreabă amanta.
- Nu știu, dragă. Ce vrei, dom’le ?
- Bună seara ! salută respectuos reporterul.
- Bună seara !
- Domnule parlamentar, sunt de la ziar, doresc să vă iau un interviu ...
- Dom’le, îl întrerupe parlamentarul, asta nu e oră de interviuri și nici locul nu e potrivit.
- Știu că nu este un loc prea potrivit dar vreau să profit de ...
- Așa sunteți voi ăștia, profitori, strigă amanta, hai, dragă, să mergem că mi-e frig.
- Da, maică, mergeți că e frig! intervine și pensionara.
- Taci, mamaie, se răstește reporterul, domnu’ parlamentar, un minut, așa economisiți timpu’ mâine.
- Da, cum ?! se miră parlamentarul.
- Numai vin mâine, să vă caut.
- Hai, dom’le, zi repede.
- Ce să zică repede, că mi-e frig, nu-nțelegi ! strigă supărată amanta.
- Ba-nțeleg, dragă, da’ nu vezi că se țină ăsta ca scaiu’.
- Ce scai, ție-ți arde de interviuri ș-o-ngheț de frig !
- De, maică, aia e fustă pentru vremea asta de iarnă, de, una mai scurtă nu găseai, sau ți-a intrat la apă, comentează pensionara.
Parlamentarul se uită uimit la amanta sa, care este îmbrăcată cu o haină de blană.
- Dragă, dar ți-am luat haină de blană, nu te încălzește ?
- Ce, să mă încălzească o amărâtă de haină de blană ca asta, se rățoiește amanta.
- Dacă haina asta de blană e amărâtă, a mea, cea ponosită, o fi de lux, concluzionează pensionara.
- Da, domnișoară, și mie îmi pare a fi foarte bună, intervine și reporterul.
- Dom’le, știi ceva, dumitale ți s-o părea bună pentru că tu vrei să ne ți aici, în frig.
- Domnule parlamentar, pe scurt, vreau să vă întreb ce s-a ...
Amanta care tremură de frig, îl întrerupe pe reporter.
- Dragă, hai, că mi-e frig !
- Stai, dragă, lasă omu’ să-ntrebe.
- Mi-e frig !
- Îi e frig fetii ! intervine și pensionara.
Pentru că este o iarnă blândă cu temperaturi ridicate pentru această perioada a anului, iar el a cheltuit o avere cu haina de blană a mantei sale, nu poate accepta ideea că amantei sale îi este frig.
- Dragă, haina asta m-a costat cinci mii de euro !
- Aoleo, maică, mi-e rău ! strigă pensionara.
- Domnule parlamentar, cinci mii de euro, și eu care vroiam să vă întreb de fondurile de la uniune.
Parlamentarul și amanta încep să se certe.
- Ce, doar atât, ce-i amărăciunea asta, toate prietenele mele au haine de blană marfă, și eu o gioarsă.
- Dragă, dar este foarte bună și e și foarte scumpă.
- Ce, scumpă, asta numești tu scumpă !
- Ce vrei, dragă, nevesti-mii i-am luat una pe care am dat doar două mii de euro.
- Auzi, maică, doar două mii de euro, parcă a zis doi bani.
- Să nu-mi scoți mie ochii cu băbăciunea, aia, cu care ești însurat, ce, mă compari pe mine cu baba ta !
- Mă iertați, dar cu banii de la drumuri ce s-a întâmplat, autostrăzile București-Constanța-Giurgiu ?
- Lasă-mă cu autostrăzile, dom’le, nu vezi că am probleme.
- Ce, ai probleme, cum să nu ai probleme dacă îmi scoți mie ochii cu ce ai cumpărat pentru nevastăta-ta.
- Domnule parlamentar, banii de la drumuri unde sunt ?
- Ce spui, ție nu ți-am luat nimic, dar mașina, aia, de treizeci de mii de euro, dar mașina !
- Aoleo, maică, mie mi-e rău, rău de tot, auzi, treizeci de mii de euro !
- Aia-i mașină, și oricum mi-ai luat-o anu’ trecut.
- Și ce dacă e de anul trecut, nu mai e bună ?
- A, e veche, maică !
- Dar fondurile care se plătesc pentru TVA, că la o mașină ca asta s-a plătit mult TVA, banii de la TVA, unde sunt ?
- Dragă, dar câte bijuterii ți-am luat.
- Domnule parlamentar, banii, unde sunt banii ?
- Bijuterii, auzi, câteva inele, câțiva cercei, ha !
- Colierul de opt sute de euro, cu cercei de cinci sute de euro și inel de patru sute de euro ...
- Zici opt sute de parcă ai zice opt mii.
- Domnule parlamentar, dar banii pentru șomaj, de ce nu sunt banii ?
- Nu te-am dus în excursii la Paris, la Londra.
- Domnule parlamentar, banii de la pensii, de ce nu sunt bani de pensii ?
- Ce, m-ai dus până la Paris, până la Londra, p-aici pe lângă casă, în Europa, ce mare lucru.
- Așa-i, maică, și eu am fost până la Vadu’ lat și la Turtucaia, cu personalu’, chiar așa, ce mare lucru !
- Nu, dragă, am vrut să zic că ...
- Ai vrut să zici că-mi trebuie altă haină, asta ai vrut să zici.
- Nu vă supărați, dar fondurile venite din Europa, ce a făcut parlamentul cu ele ?
- Ce mă interesează pe mine, au făcut ce-au vrut. Dragă, dar haina nevesti-mii care-i mai ieftină, e foarte bună.
- Pe mine nu mă interesează ce haină i-ai luat tu soției tale, dragă, pe mine mă interesează numai ce haine îmi iei mie. În cazul, în care nu-ți vine mintea la cap și nu îmi iei o haină de blană beton ...
- Maică, ce haină de blană e aia, făcută din beton ?
- Dragă, dar ...
- Auzi, să-mi spui tu ...
- Auzi, maică, haină de beton, cine a mai auzit !
- Domnu’ parlamentar, dar cu fiscalitatea excesivă, cu foarte multe taxe și impozite; ce se întâmplă cu banii din taxe, unde sunt banii ?
- Þi-am luat haină de blană de cinci mii de euro, i-am luat nevesti-mii haină de blană de două mii de euro, ce mai vreți ?
- Domnu’ parlamentar, dar banii care se plătesc pentru sănătate și nu ajung la spitale, unde sunt ?
- A, vrei să mă îmbolnăvesc, mi-ai luat o amărâtă de haină de blană de cinci mii de euro, care nu ține de cald, ca să scapi de mine.
- Cum poți să spui astfel de prostii, cum să vreau să scap de tine.
- Alo, domnu’ parlamentar, banii de la sănătate ?
- Dacă nu vrei să mă îmbolnăvesc, trebuie să-mi iei o haină nouă.
- Așa, maică, cu banii de la sănătate ia-i fetii o haină nouă, sărăcuța, să nu se îmbolnăvească că-i păcat de ea, ia uite-o cât e nemâncată, numai piele și os, vai de mama ei.
- Domnule parlamentar, insistă reporterul, dacă se plătesc așa multe taxe și mai vin și fonduri de la UE, de ce niciodată nu sunt bani, nici la sănătate, nici la învățământ ...
- Dragă, dacă zici că ți-e frig cu haina asta de blană, gata, trebuie să-ți iau alta, mai scumpă.
- Foarte bine, dar să fie la vreo douăș de mii de euro, așa !
- Aoleo, maică, de la douăș de mii de euro încolo încep apartamentele, fato, tu ce vrei casă sau haină de blană.
- Cât ? N-am !
- Domnule parlamentar, unde sunt banii din taxe și impozite, ce s-a făcut cu banii ?
- N-ai !
- N-am !
- E, atunci nu o să mă m-ai ai nici pe mine !
Parlamentarul vede că nu are nici o ieșire, așa că cedează șantajului.
- Bine, stai să văd cum fac ... stai să mă gândesc ... săptămâna viitoare vin niște fonduri din Europa, pentru nu știu ce, dar nici nu are importanță pentru ce vin banii, important e că ...
- Eu o să am o haină nouă de blană ! strigă fericită amanta.
- Ce ați spus că faceți cu fondurile venite de la UE, domnu’ parlamentar ?
- De unde ai zis că iei banii, maică ?
- Vai, ce fericită sunt !
- Asta e, acum, sper să nu vrea și nevastă-mea vreo haină nouă.
- De ce, maică, ce nevestii nu-i iei ?
- Dragă, numai pot de fericire, hai să mergem !
- Domnule parlament ...
- Băi reportere, ți-am răspuns la toate întrebările, mi-a părut bine că ne-am întâlnit, la revedere.
- Ce răspuns ... ce la revedere. A plecat, are treabă să cumpere haine la toată lumea.
- Da, maică, ce parlamentari generoși avem, maică, să ia ei haine, așa, la toată lumea.
- Care toată lumea, ce, mata, ți-a luat vreo haină ?
- Sigur că și mie mi-a luat haina ...
- Ce haină ți-a luat ?
- Mi-a luat și haina de pe mine !