Dărnicie


Vecinii în fața blocului.
Bulboacă : Ce citești vecine ?
Ciripoi : Aici în ziar, să văd ce firme și-a mai făcut dom’ primar !
Pricop : Păi, în care ziar citești, în al lui sau în celălalt ?
Ciripoi : Le citesc pe toate, că ... tot degeaba !
Bulboacă : Asta așa e !
Costică : Cum așa e, domnu’ primar e om bun și cumsecade, da !
Bulboacă : La câte firme are, cred și eu că e bun.
Ciripoi : Cred că nici el numai știe câte firme are !
Bulboacă : Trebuie să știe !
Pricop : Da ?! De ce ?
Bulboacă : Păi, să știe ce taxe are de plătit.
Ciripoi : Ai lasă-mă, cine a mai auzit politician să plătească taxe.
Bulboacă : Cum, măi vecine, politicienii nu plătesc taxe ?
Pricop : Vecine, ești venit cu cometa ?
Bulboacă : Nu, de ce ?
Ciripoi : Vecine, cine face legea într-o țară ?
Bulboacă : Cum, cine, politicienii !
Pricop : E vezi, doar nu era să dea o lege că el are de dat.
Ciripoi : A dat o lege că are de luat.
Bulboacă : A, așa ?!
Ciripoi : Aici e șmecheria, firmele lu’ dom’ primar nu plătesc nici un fel de taxe, ci încasează.
Costică : Încasează ?
Pricop : Da, încasează !
Bulboacă : Cum să încaseze, dom’le, cine plătește ?
Ciripoi : Noi !
Bulboacă : Noi ?!
Pricop : Da, noi !
Costică : Ai, măi vecinilor, că dom’ primar e un om grijuliu.
Ciripoi : Da, e foarte grijuliu, are așa o grijă să nu-i fi scăpat de pus vreo taxă.
Pricop : Da, el doar încasează, nu plătește.
Bulboacă : Păi, la firmele lui nu plătește taxe ?
Pricop : Nu, doar încasează.
Costică : Cum să încaseze pe o firmă privată ?
Ciripoi : Simplu, câștigă o licitație.
Pricop : Adică, pe toate vrei să zici !
Bulboacă : Ce licitație ?
Ciripoi : Măi vecine, ce face primăria, asfaltează !
Bulboacă : Da, asfaltează !
Pricop : E vezi, își face o firmă de asfaltat și ia el banii.
Bulboacă : Păi, da, da’ de asfaltat a asfaltat, că am văzut eu, aici la intersecție, a asfaltat trotuaru’, un colț.
Ciripoi : Da, așa e, un colț.
Pricop : În patru ani !
Costică : În ritmu’ ăsta, până asfaltează tot trotuaru’, poate apucă stră-stră-nepoata mea, că eu slabe speranțe.
Bulboacă : Da’ ce el mai apucă ?
Ciripoi : Apucă, apucă, că ăștia trăiesc mult, nu ca noi.
Pricop : De-alde ăștia fac tratamente în străinătate.
Bulboacă : Tratamente în străinătate, eu n-am banii de aspirine, de unde bani de tratamente în străinătate ?
Ciripoi : Vecine, ai salariu ?
Bulboacă : Am, minim pe economie.
Pricop : Ai văzut, plătești taxe la sănătate.
Bulboacă : Plătesc !
Ciripoi : Ai văzut de unde bani de tratamente în străinătate.
Bulboacă : Păi, și eu, de ce nu ?
Pricop : Stai liniștit, vecine, că și așa n-o mai duci prea mult, ce-ți mai trebuie și tratament.
Costică : Măi vecinilor, să știți că nu-i așa.
Ciripoi : Nu, da’ cum ?
Costică : Are dom’ primar mai multe firme, dar, se gândește și la cei nevoiași.
Pricop : Da, păi, și eu mă gândesc la Pamela Anderson, mă gândesc la Jaguar cu tapițerie de piele albă, cu motor de trei sute de cai, ăhă, și mă gândesc ... degeaba.
Bulboacă : Da’ câte firme să aibă ?
Ciripoi : Păi, în afară de alea falimentare ...
Pricop : Toate s-ale lui.
Costică : Măi, vecinilor, să știți că nu-i așa. Am văzut eu la televizor, când a spus că are bani mulți pentru că a muncit ...
Ciripoi : La televiziunea lu’ dom’ primar ai văzut asta, vecine ?
Costică : Da’ ce, e libertate, n-are voie omu’ să-și facă televiziune.
Pricop : Ba da, vecine, să-și facă și televiziune și ziare și radio.
Bulboacă : Și firma care a asfaltat la noi la colț, era tot a lu’ dom’ primar ?
Ciripoi : Da !
Pricop : Și asfaltu’, tot de la firma lu’ dom’ primar e.
Bulboacă . A, de-aia e așa prost.
Costică : Cum, vecine, îl faci prost pe dom’ primar !
Bulboacă : Nuuuu, eu de asfalt ziceam.
Ciripoi : E, poate a mai rămas ceva din materialele de construcții, de la vilele pe care și le-a făcut, prin țară și prin străinătate.
Pricop : Da, și le-a făcut în folosul comunității.
Costică : Dom’ primar se interesează ...
Ciripoi : Da, se interesează și atât.
Pricop : Am auzit că și-a făcut o vilă, trăznet, undeva prin țările calde.
Ciripoi : Într-adevăr, se gândește și la noi.
Costică : Cum ți-ai dat seama că se gândește și la noi ?
Ciripoi : Păi, la cât costă căldura acum, cine știe ce taxe născocea, ca să aibă bani să plătească căldura la ditamai viloiu’, cu trezeci de camere.
Pricop : Dacă vila e în țările calde, numai plătește căldura și ne-a scutit și pe noi de niște taxe în plus.
Costică : Cum se gândește el la noi !
Ciripoi : Câteodată, chiar mă întreb, nu cumva ar fi mai bine ca politicienii, ăștia, să nu se mai gândească, dom’le, la noi, deloc !
Bulboacă : De ce ?
Pricop : Păi, când se gândesc, nu vezi ce nenorociri se întâmplă.
Ciripoi : Probabil dacă s-ar gândii numai la ei, am trăi și noi mai bine.
Costică : Așa ceva nu se poate !
Bulboacă : Așa ceva nu se poate, ce vreți, să se fure între ei.
Ciripoi : Așa e, trebuie să se gândească și la noi.
Pricop : Când iei, trebuie să iei de undeva sau de la cineva, logic !
Costică : Ai că m-ați înebunit, că a luat, că a luat, da’ a și dat.
Bulboacă : Cum, vecine, a și dat ?
Ciripoi : Și-au dat între ei, poate.
Pricop : O fi dat cu bâta-n baltă.
Costică : Nu, măi vecinilor, omu’ a și dat. S-a gândit și la noi și ne-a dat.
Ciripoi : Ce ne-a dat, vecine, că de luat știu că ne-a luat, da’ de dat, ce ne-a dat ?
Costică : Ne-a dat, un kil de zahăr și unu’ de ulei ... de pomană ...
Ciripoi : După ce ne-a furat banii, tot din banii noștri ne-a dat un kil de zahăr ș-unu’ de ulei.
Pricop : Da, de sărbători !
Bulboacă : Câtă dărnicie !