poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-03-04 | |
Oameni neserioși
Într-o parcare se oprește un autocar care se întoarce din Germania. Lumea coboară și se formează grupuri-grupuri. Traian, un tânăr care a fost la muncă legal, se apropie de un grup și intră în vorbă: - Hai, noroc ! Lascăr, care a fost la muncă la negru, se apropie și el de același grup: - Să trăiți, fraților ! Marin le răspunde: - Noroc, oameni buni ! Costică vesel: - Germania, ă, Germania ! Mirel completează și el: - Frumos p-acolo, ă ! Traian dezamăgit: - Ce frumos, băi omule, nasol rău, nu așa ! Costică în continuare vesel: - Nașpa, Germania, ă ? - Nașpa, rău tare ! repetă Traian. - De ce, bre, n-ai fost la muncă cu acte ? întreabă Lascăr. Când ceilalți trei aud de muncă, încep să râdă să se tăvălească pe jos. - Ha, ha, ha, auzi la muncă, ha, ha, ha ! râde Marin. - Ha, ha, ha, bă sunteți bolânzi, ha, ha, ha ! râde și Mirel. - Ha, ha, ha, ia uite, bă, ha, ha, ha, mai sunt și d-ăștia tâmpiții, se duce la muncă, ha, ha, ha ! râde și Costică. - Da’ voi la ce ați fost ? întreabă Lascăr. Marin răspunde mândru: - Ha, ha, ha, la furat, bă, ha, ha, ha ! - Ha, ha, ha, pe cine vedeți voi, bă, c-a fost la muncă, ha, ha, ha ? îi întreabă Costică. - Ha, ha, ha, în afară de voi, ha, ha, ha ! completează Mirel. - Cum adică ? se miră Traian. Marin îi explică: - Ha, ha, ha, nu vezi, bre, că dintr-un autocar de patruzeci de persoane, numai mata și văru’, ați fost la muncă, ha, ha, ha ! - Da, da’ eu am fost al muncă la negru, intervine Lascăr. - Ha, ha, ha, aaa, la negru, ha, ha, ha ! râde Mirel. - Ha, ha, ha, și ia zi, bre, cum a fost la muncă-n Germania, îl invită Marin. - Nașpa, nu v-am zis , răspunde Traian. - De ce ? întreabă mirat Costică. - E nasol, băi nene, nemții ăștia ... e ... Lascăr îl invită să povestească: - Cum e, bre, ia povestește ce-ai făcut. Traian începe să povestească: - Păi, când am ajuns acolo prima zi, m-am dat, așa, după niște cutii și m-am culcat. - Așa, și ? - Mă trezesc că mă zgâlțâie unu’, era patronu’. Zicea nu știu ce pe limba lui. Eu cum nu-nțeleg nimic, tăceam. Atunci el zice, pause ! Ce pauze, zic eu, că o pauză am făcut de dimineață până seara, numai o pauză, nu mai multe pauze. Neamțu’ zicea ceva cu minuten. Cei cu ăsta, mă gândesc eu, la pauză îi zice pauze, la minute zice minuten, la nemți și ingineri-s analfabeți. Lscăr îi explică: - Așa se zice pe germană, bre ! - Și ce-ai făcut ? întreabă Costică. - Mi-a făcut semn să merg cu el. - Și te-ai dus ? - Păi, acu’, tot mă trezisem, nu ! - Așa-i ! - Mă duce-ntr-un loc și-mi arată să sap un șanț, trage el liniile cu lopata, îmi arată pe coada lopeții adâncimea și ... - Și ? - Și pleacă ! - A ! - Și ce-ai făcut ? întreabă mirat Mirel. - Ce era să fac, doar eram cu contract la muncă, m-am așezat jos. - Așa ! - Da ! Ãla mă sculase pe la trei, ș-am muncit pân’ la patru. - Așa mult ? - Da ! Am săpat vreo două palme. - Și dup-aia ? - Păi, dup-aia, săptămâna aia am săpat cam un pas, așa ! - Într-o săptămână ai săpat atât de mult ? întreabă extaziat Mirel. Traian mândru: - Da ! - Și dup-aia ? - Într-o zi, vine neamțu’ cu fi-su, un puști la doișpe – paișpe ani, așa. Îi dă lopata mea lu’ fi-su, ș-ăla mic s-apucă de săpat. Pe mine mă ia cu el, mă duce-n cameră să-mi fac bagaju’. - De ce ? se miră Marin. - Ca să plec acasă ! - Ș-ăla micu’ ? - Cât mi-am făcut eu bagaju’, ăla micu’ a terminat șanțu’. Marin strigă disperat: - Așa repede ? - Păi, nu, că dacă mă lăsa, îl terminam și eu, anu’ ăsta sigur era gata, explică Traian. - Da, dom’le, așa fac nemții, ăștia, nu te lasă să muncești, că altfel noi, ăhă, ce mai munceam, completează Lascăr. Traian conchide dezamăgit: - Asta e, nemții nu-s oameni serioși, dacă nu vroia să mă lase să-i termin șanțu’, de ce m-a mai pus să-l sap, no, nemții ... nu-s oameni serioși ! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate