poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-02-23 | |
Vremuri de tristă amintire
În fața blocului câțiva vecini stau de vorbă, depănând amintiri. Brebenel : Hai, bună ziua ! Costică : Bună ... Bișboacă : Ziua ! Brebenel : Da’ ce veseli sunteți ! Chirvase : Eeee ! Grigore : De unde vii vecine ? Brebenel : De la piață. Costică : Da’ ce ai făcut la piață, vecine ? Brebenel : Eee, m-am plimbat puțin, am admirat peisajul. Ciripoi : Peisaj la piață, vecine, ce peisaj ? Bișboacă : Noroiu’ … poate ! Grigore : Sau gunoiu’ … poate ! Brebenel : Nu, dom’le, am admirat galantarele cu șuncă de Praga, cu salam de Sibiu. Ciripoi : Îuu … păi vecine, ai fost la piață sau în excursie ? Chirvase : Da’ bani … de unde ai vecine, că știam că ajutoru’ de șomaj s-a terminat, ă ? Brebenel : N-auzi, n-am luat nimic, am admirat doar … Costică : A admirat Praga, ha, ha, ha ! Brebenel : Ce Pragă, băi, numai cu miștouu. Păi ce, mai e ca înainte când mă duceam la piață să cumpăr. Atunci nu ne plăcea : ,, Ce ai luat vecine ? Niște salam cu soia și niște tacâmuri.” E, nu erau bune, acum sunteți liberi ... să mâncați nimic. Bișboacă : E uite vezi, numai e ca înainte când mergeam la piață să cumpărăm acu’ mergem la piață să ne plimbăm. Chirvase : Da, ce rău era atunci, trebuia să umbli prin piață să alegi marfa … Costică : Să umbli să vezi care legume sunt mai proaspete … Grigore : Să dai bani … Ciripoi : Și să cari ca măgaru’, de mi se lungeau mâinile până acasă. Costică : Da, și mie mi se înroșeau palmele de la sacoșe. Chirvase : Ai, vecine, cu piața matale, că ne-ai adus aminte de cât era de rău atunci. Brebenel : Da’ ce vecine, tu nu te duci la piață ? Chirvase : Nu, nu mă duc. Brebenel : De ce ? Chirvase : Stau prost cu tensiunea și mi-a interzis doctoru’ ! Costică : Cum, vecine, ți-a interzis doctoru’ să mergi la piață ? Chirvase : Da ! Costică : Păi, e sănătos să mergi pe jos. Ciripoi : Da, da’ nu cu burta goală. Chirvase : Da, măi vecine, a zis că dacă văd ce e acolo, îmi crește tensiunea și pot să mor. Costică : Aoleo ! Da’ ce-i acolo ? Chirvase : Mâncare, vecine, mâncare ! Brebenel : Ai, dom’le, mai lasă-mă, eu am fost să mă plimb și să-mi mai aduc aminte cum mâncam cârnați, salam … Ciripoi : Iar ți-ai amintit vecine ? Costică : Păi, da, că și eu mereu îmi amintesc, o fasole cu ciolan … Grigore : Numai e ciolan, gata ! Bișboacă : Cum numai e ciolan, s-a terminat, cine l-a luat pe tot ? Ciripoi : Cum cine ?! … Politicienii ! Bișboacă : Da, cum mâncam noi. Chirvase : Da, și salam și cârnați și fasole … Grigore : Ai, măi vecine, că-mi vine să și plâng, auzi ! Ciripoi : Vă mai aduceți aminte cum sfâriau cârnații în tigaie ? Brebenel : Eu n-am mai scos tigaia din cămară de câțiva ani buni. Grigore : Da, și ce miros ! Brebenel : Eu la mirosuri stau bine. Bișboacă : Cum stai bine, n-ai zis că tigaia, nimic ?! Brebenel : Da, mă duc ... loc de mine știut ... la gard la vila unui politician, nu spun ce partid ... Grigore : Păi, nici n-are importanță ! Brebenel : Așa, și când trage ăsta chiolhanuri, ce mirosuri vin. Costică : Da, și eu îmi aduc aminte, da … mâncare, nunți, botezuri, mâncare, da … Bișboacă : Ce, vecine, ți-aduci aminte, nunți ! Ce, în ziua de azi numai sunt nunți ? Costică : Ba da, vecine, am fost eu acum o lună la un văr la nuntă. Da, ne-a dat un pahar cu apă rece, da’ era rece și două mere pădurețe. Ciripoi : V-a dat și mere, păi a dat masă nu glumă. Costică : Păi da, așa da masă. Brebenel : Nu ca înainte, odată am mâncat salam cu soia și tacâmuri până mi-sa făcut rău. Costică : Păi, nu ți-sa făcut rău și săptămâna trecută când te-am dus eu la policlinică ? Brebenel : A, ba da, da’ săptămâna trecută mi-sa făcut rău că ... n-am mâncat. Bișboacă : Da, păi e cu totu’ altceva, așa da. Ciripoi : Era rău înainte, ce să mai vorbim, vă mai aduceți aminte cum opreau căldura, lumina ? Grigore : Da, îmi aduc aminte, ce rău era să-ți oprească căldura și lumina. Bișboacă : E, acum, eu am rezolvat-o. Numai poate să-mi oprească nimeni nici căldura, nici lumina. Costică : Ai lasă-mă, și cum ai făcut, vecine, ai vreun dispozitiv modern, ceva e scump ? Bișboacă : N-am nici un dispozitiv ! Brebenel : Da’ ce-ai făcut ? Bișboacă : M-am debranșat ! ... Spuneți-mi voi mie cum să-mi mai oprească ăștia căldura când eu sunt debranșat, și să vrea și nu pot să-mi oprească căldura, acum e mai bine numai e ca-nainte. Grigore : Așa-i, are dreptate, dacă-i debranșat n-are cum să-i mai oprească căldura. Ciripoi : Ce timpuri am trăit, auzi, când îți oprea căldura, când îți oprea lumina. Chirvase : Păi da, ce era la mine în casă discotecă, când oprea lumina, când o aprindea, da’ acu’ gata și eu am rezolvat-o, m-am debranșat de la lumină și acu’ pot ăia să se joace la întrerupătoare cît vor, pe mine nu mă mai doare capu’, sunt debranșat. Costică : Păi, da ! Ciripoi : Mai țineți minte în iarna aia când m-am inundat, ce-am pățit, cu covoarele p-afară, iarna, înghețau, nu se uscau. Brebenel : A fost rău tare cum să nu-mi aduc aminte. Ciripoi : E, acu’ și dacă vreau să mă inund n-am cum, gata am rezolvat-o, m-am debranșat, nu mă mai doare capu’, și nici ăștia n-au cum să-mi oprească apa când vor ei că eu sunt debranșat. Brebenel : Păi, da ! Costică : Altă viață, dom’le, te debranșezi, e altă viață ! Brebenel : Păi da, și cu mașina. Aveam mașină, mereu benzină, mereu piese, mereu la service, mereu probleme, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte. Grigore : Păi, eu eram mereu murdar de ulei, cum intram în casă scandal cu nevastă-mea. Bișboacă : Eu am scăpat de probleme. Chirvase : Cum, vecine ? Bișboacă : Am vândut-o ! Costică : Ai vândut-o, înseamnă că ai bani. Ciripoi : E, vecine, ce-ai făcut cu banii ? Bișboacă : Am plătit impozitu’ la mașină. Grigore : Și restu’ ? Bișboacă : Restu’ îl plătesc la trimestru’ următor. Chirvase : Aaa, da ! Brebenel : Și vă mai aduceți aminte ce probleme aveam când plecam în concediu, luam nevasta, copilu’ și valiza, ajungeam la hotel, și camera reținută de la întreprindere era ocupată, trebuia să dai o atenție, o ciocolată, o pachet de țigări ... Ciripoi : Un ! Brebenel : Un ce ? Bișboacă : Un pachet de țigări ! Brebenel : Mă rog ... ca să-ți dea altă cameră. Păi, era frumos, vă întreb, era frumos ? Grigore : Nu, nu era frumos. Brebenel : Numai ca să te enerveze, așa. Costică : Da, păi, din cauza asta eu numai plec nicăieri d-acasă. Uite așa, ies în fața blocului și stau așa aici cu vecinii mei de vorbă. Sunt debranșat, nu mă mai duc nicăieri, nu mă mai supără nimeni, nu ca-nainte. Bișboacă : Așa e, acu’ suntem liniștiți, nu ca pe vremurile alea. Grigore : Da, dom’le, ce vremuri de tristă amintire ! |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate