Vremuri de tristă amintire

În fața blocului câțiva vecini stau de vorbă, depănând amintiri.

Brebenel : Hai, bună ziua !
Costică : Bună ...
Bișboacă : Ziua !
Brebenel : Da’ ce veseli sunteți !
Chirvase : Eeee !
Grigore : De unde vii vecine ?
Brebenel : De la piață.
Costică : Da’ ce ai făcut la piață, vecine ?
Brebenel : Eee, m-am plimbat puțin, am admirat peisajul.
Ciripoi : Peisaj la piață, vecine, ce peisaj ?
Bișboacă : Noroiu’ … poate !
Grigore : Sau gunoiu’ … poate !
Brebenel : Nu, dom’le, am admirat galantarele cu șuncă de Praga, cu salam de Sibiu.
Ciripoi : Îuu … păi vecine, ai fost la piață sau în excursie ?
Chirvase : Da’ bani … de unde ai vecine, că știam că ajutoru’ de șomaj s-a terminat, ă ?
Brebenel : N-auzi, n-am luat nimic, am admirat doar …
Costică : A admirat Praga, ha, ha, ha !
Brebenel : Ce Pragă, băi, numai cu miștouu. Păi ce, mai e ca înainte când mă duceam la piață să cumpăr. Atunci nu ne plăcea : ,, Ce ai luat vecine ? Niște salam cu soia și niște tacâmuri.” E, nu erau bune, acum sunteți liberi ... să mâncați nimic.
Bișboacă : E uite vezi, numai e ca înainte când mergeam la piață să cumpărăm acu’ mergem la piață să ne plimbăm.
Chirvase : Da, ce rău era atunci, trebuia să umbli prin piață să alegi marfa …
Costică : Să umbli să vezi care legume sunt mai proaspete …
Grigore : Să dai bani …
Ciripoi : Și să cari ca măgaru’, de mi se lungeau mâinile până acasă.
Costică : Da, și mie mi se înroșeau palmele de la sacoșe.
Chirvase : Ai, vecine, cu piața matale, că ne-ai adus aminte de cât era de rău atunci.
Brebenel : Da’ ce vecine, tu nu te duci la piață ?
Chirvase : Nu, nu mă duc.
Brebenel : De ce ?
Chirvase : Stau prost cu tensiunea și mi-a interzis doctoru’ !
Costică : Cum, vecine, ți-a interzis doctoru’ să mergi la piață ?
Chirvase : Da !
Costică : Păi, e sănătos să mergi pe jos.
Ciripoi : Da, da’ nu cu burta goală.
Chirvase : Da, măi vecine, a zis că dacă văd ce e acolo, îmi crește tensiunea și pot să mor.
Costică : Aoleo ! Da’ ce-i acolo ?
Chirvase : Mâncare, vecine, mâncare !
Brebenel : Ai, dom’le, mai lasă-mă, eu am fost să mă plimb și să-mi mai aduc aminte cum mâncam cârnați, salam …
Ciripoi : Iar ți-ai amintit vecine ?
Costică : Păi, da, că și eu mereu îmi amintesc, o fasole cu ciolan …
Grigore : Numai e ciolan, gata !
Bișboacă : Cum numai e ciolan, s-a terminat, cine l-a luat pe tot ?
Ciripoi : Cum cine ?! … Politicienii !
Bișboacă : Da, cum mâncam noi.
Chirvase : Da, și salam și cârnați și fasole …
Grigore : Ai, măi vecine, că-mi vine să și plâng, auzi !
Ciripoi : Vă mai aduceți aminte cum sfâriau cârnații în tigaie ?
Brebenel : Eu n-am mai scos tigaia din cămară de câțiva ani buni.
Grigore : Da, și ce miros !
Brebenel : Eu la mirosuri stau bine.
Bișboacă : Cum stai bine, n-ai zis că tigaia, nimic ?!
Brebenel : Da, mă duc ... loc de mine știut ... la gard la vila unui politician, nu spun ce partid ...
Grigore : Păi, nici n-are importanță !
Brebenel : Așa, și când trage ăsta chiolhanuri, ce mirosuri vin.
Costică : Da, și eu îmi aduc aminte, da … mâncare, nunți, botezuri, mâncare, da …
Bișboacă : Ce, vecine, ți-aduci aminte, nunți ! Ce, în ziua de azi numai sunt nunți ?
Costică : Ba da, vecine, am fost eu acum o lună la un văr la nuntă. Da, ne-a dat un pahar cu apă rece, da’ era rece și două mere pădurețe.
Ciripoi : V-a dat și mere, păi a dat masă nu glumă.
Costică : Păi da, așa da masă.
Brebenel : Nu ca înainte, odată am mâncat salam cu soia și tacâmuri până mi-sa făcut rău.
Costică : Păi, nu ți-sa făcut rău și săptămâna trecută când te-am dus eu la policlinică ?
Brebenel : A, ba da, da’ săptămâna trecută mi-sa făcut rău că ... n-am mâncat.
Bișboacă : Da, păi e cu totu’ altceva, așa da.
Ciripoi : Era rău înainte, ce să mai vorbim, vă mai aduceți aminte cum opreau căldura, lumina ?
Grigore : Da, îmi aduc aminte, ce rău era să-ți oprească căldura și lumina.
Bișboacă : E, acum, eu am rezolvat-o. Numai poate să-mi oprească nimeni nici căldura, nici lumina.
Costică : Ai lasă-mă, și cum ai făcut, vecine, ai vreun dispozitiv modern, ceva e scump ?
Bișboacă : N-am nici un dispozitiv !
Brebenel : Da’ ce-ai făcut ?
Bișboacă : M-am debranșat ! ... Spuneți-mi voi mie cum să-mi mai oprească ăștia căldura
când eu sunt debranșat, și să vrea și nu pot să-mi oprească căldura, acum e mai bine numai e ca-nainte.
Grigore : Așa-i, are dreptate, dacă-i debranșat n-are cum să-i mai oprească căldura.
Ciripoi : Ce timpuri am trăit, auzi, când îți oprea căldura, când îți oprea lumina.
Chirvase : Păi da, ce era la mine în casă discotecă, când oprea lumina, când o aprindea, da’ acu’ gata și eu am rezolvat-o, m-am debranșat de la lumină și acu’ pot ăia să se joace la întrerupătoare cît vor, pe mine nu mă mai doare capu’, sunt debranșat.
Costică : Păi, da !
Ciripoi : Mai țineți minte în iarna aia când m-am inundat, ce-am pățit, cu covoarele p-afară, iarna, înghețau, nu se uscau.
Brebenel : A fost rău tare cum să nu-mi aduc aminte.
Ciripoi : E, acu’ și dacă vreau să mă inund n-am cum, gata am rezolvat-o, m-am debranșat, nu mă mai doare capu’, și nici ăștia n-au cum să-mi oprească apa când vor ei că eu sunt debranșat.
Brebenel : Păi, da !
Costică : Altă viață, dom’le, te debranșezi, e altă viață !
Brebenel : Păi da, și cu mașina. Aveam mașină, mereu benzină, mereu piese, mereu la service, mereu probleme, nici nu vreau să-mi mai aduc aminte.
Grigore : Păi, eu eram mereu murdar de ulei, cum intram în casă scandal cu nevastă-mea.
Bișboacă : Eu am scăpat de probleme.
Chirvase : Cum, vecine ?
Bișboacă : Am vândut-o !
Costică : Ai vândut-o, înseamnă că ai bani.
Ciripoi : E, vecine, ce-ai făcut cu banii ?
Bișboacă : Am plătit impozitu’ la mașină.
Grigore : Și restu’ ?
Bișboacă : Restu’ îl plătesc la trimestru’ următor.
Chirvase : Aaa, da !
Brebenel : Și vă mai aduceți aminte ce probleme aveam când plecam în concediu, luam nevasta, copilu’ și valiza, ajungeam la hotel, și camera reținută de la întreprindere era ocupată, trebuia să dai o atenție, o ciocolată, o pachet de țigări ...
Ciripoi : Un !
Brebenel : Un ce ?
Bișboacă : Un pachet de țigări !
Brebenel : Mă rog ... ca să-ți dea altă cameră. Păi, era frumos, vă întreb, era frumos ?
Grigore : Nu, nu era frumos.
Brebenel : Numai ca să te enerveze, așa.
Costică : Da, păi, din cauza asta eu numai plec nicăieri d-acasă. Uite așa, ies în fața blocului și stau așa aici cu vecinii mei de vorbă. Sunt debranșat, nu mă mai duc nicăieri, nu mă mai supără nimeni, nu ca-nainte.
Bișboacă : Așa e, acu’ suntem liniștiți, nu ca pe vremurile alea.
Grigore : Da, dom’le, ce vremuri de tristă amintire !