1



Covorul moale de la intrare mă bucură, parcă eram acasă, asta a fost prima mea senzaţie acolo. Interiorul acela din lemn, îmi oferea căldura de care aveam nevoie, aceea cu care eram eu însumi cuprins, din care nu mai putusem să exteriorizez de la un timp, spre stupefacţia mea şi a prietenilor mei, pe care i-am neglijat atât de mult.
- Doamnă, o cumpăr! Ajunge, nu mai este nevoie de nimic din prezentarea dumneavoastră.
- Voiam doar să vă spun…
- Am văzut-o, destul!
- Gunoiul, din casă şi de afară, poate săptămâna ce vine…
- Da, într-adevăr este cam mult, dar nu este nici o problemă.
- La vârsta dumneavoastră, mă flataţi!
- Da doamnă, chiar dacă am peste şaizeci de ani, muncesc…
- Ca la ÅŸaizeci de ani, nu!
- Mă rog, totul este să termini.
- Asta pentru că vă gândiţi doar la dumneavoastră.
- Alo! Vorbeam de curăţenie, nu de sex!
- Atunci urmează să facem actele, dacă nu aveţi nimic împotrivă.
- Da, când sunteţi gata cu hârţogăria, mă contactaţi.
- Negreşit. Apropo, sunteţi singur?
- Da… însă nu mă împiedică cu nimic, să am prieteni.
- Nu la asta mă refeream. De ce aţi plecat… unde stăteaţi anterior nu era confortul de aici?
- Nu de confort am fugit.
- A! Parcă era un cântec!
- Da… de nenorocitele de amintiri, poate că nu toate au fost urâte, dar ultimele sunt grele.
- O dăm în lacrimi!
- Da, poate că aveţi dreptate, nu este frumos să fugim de viaţă, doar să o înfruntăm, astfel ne-ar fi mult mai uşor, pentru că nu ştim, dar de fiecare dată ne construim acelaşi lucru.
- Slavă… cui ştiu eu, că sunt agenţiile imobiliare.
- Da, chiar ÅŸi oraÅŸe, mai sunt.
- Vedeţi ce simplu este! Fericirea este în noi, acolo unde nu este, nu înseamnă altceva decât o greşeală de construcţie.
- Da, nu este prea plastic, dar aţi punctat cum trebuie.
- Sper ca oraşul acesta, să vă aducă liniştea de care aveţi nevoie.
- Odată, am făcut ochi aici.
- De ce spuneţi odată, sper că nu sunteţi nemuritor sau vreun strigoi, cu toate că arătaţi bine pentru unul.
- Ha, ha, ha! Mi-ar fi plăcut titulatura de fantomă, îmi par mai nevinovate aşa, iar unele, chiar sunt frumoase.
- Şi mie! Cred că aş trăi mult mai bine cu o fantomă, decât cu cel de-l am acasă, care mă mai pune la punct câteodată şi nu ortodox.
- Nu ştiu ce să zic, dar poate că fără materie, nu am putea face unele lucruri.
- Ca de exemplu să fim violaţi!
- Da, poate că este şi acesta un punct de vedere. Tocmai de aceea spuneam…
- Ha, ha, ha! E rândul meu să râd, sper că nu aţi fost violat, ca… cel puţin eu sunt femeie.
- Nu. Violată de soţul tău, nu cred că se pune, poate că ai spus greşit, da! Acceptul acela! Poate că sună aiurea, dar nu este normal să facem asta fără să fim acolo, doar de dragul de a avea nu ştiu ce foloase materiale.
- Cred că aveţi dreptate.
- Oare nu ne grăbim, poate că este ceva nelalocul lui, să facem totul repede, dar aşa cum ne arată viaţa, greşim.
- Da. Poate că aveţi dreptate, nu pot fi cucerită în fiecare noapte.
- Corect, însă nu trebuie să fim cuceriţi de altceva, decât de sentimente.
- Da, poate că… parcă v-aş cunoaşte de…
- Nu sunt decât amabilităţi ale muncii pe care o faceţi.
- Numai că de data asta simt că trebuie să fiu amabilă, nu mă forţez.
- Hârtiile!
- Am înţeles! La treabă cu mine! Uite că de un asemenea personaj, chiar m-aş bucura de un viol!
- Parcă aveam peste şaizeci de ani! Cu asta a început discuţia, parcă!
- Uite, vedeţi! De-asta plecaţi de colo, colo! Bine vă face… că, era să zic una nezisă!
- Deci mă anunţaţi, da!
- Excelent!
- Nu mai aveţi nimic de vândut?
- Uite că nu! Na!
- Cum doriţi! Pot lua casa în primire, începând de astăzi, doamnă?
- Numai după plată, domnule.
- Mergem?
- Of! Chiar îmi plăcea!
- Da, numai că nu putem folosi casa, dacă mă înţelegeţi.
- Parcă aveaţi peste şaizeci de ani.
- Da, destul peste.
- M-aţi făcut curioasă!
- Actele sunt la dumneavoastră.