Am dus-o în multitudine de locuri toată seara. Se făcuse noapte de-a binelea și ea tot cerea să fie dusă de colo-colo. Își aranja machiajul de fiecare dată când se întorcea la taxi-ul meu. Îmi era imposibil să nu mă uit la ea în oglindă, atât era de frumoasă și neobișnuită iar eu atât de lipsit de iubire. Când cobora îmi spunea să o aștept, să nu cumva să plec fără ea, că are bani mulți și că mă va plăti. La a doua sau la a treia coborâre a întârziat o oră, începuse să-mi fie dor de ea sau să-mi iau adio de la bani, nu mai țin mine. Când s-a întors mi-a șoptit la ureche, mieros, că mă va plăti în plus, mi-a mângâiat urechea sau chiar mi-a atins-o cu limba, nu mai știu sau nu vreau să vă spun. A, și mi-a mai zis că sunt un tip mișto, asta îmi amintesc. Avea respirație de felină în călduri iar eu renunțasem să mai respir, fericit. Vedeam totul în culori de care curcubeul nu avea habar și nu mai auzeam nimic în afară de un cântec de harpă ca în genericele filmelor cele mai obraznice. Ieri s-au făcut douăzeci de ani de când o aștept sa iasă din clădirea în care a intrat ultima oară dar nu contează, îmi promisese că va fi a mea pe vecie, doar să mai am un pic de răbdare. Iar eu o cred: am visat întotdeauna doar femei serioase.