poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-08-23 | |
Capitolul 16.
Când ajunse acasă, Dan constată că Amelia lipsea, dar nu-şi făcea griji din acest motiv, nefiind foarte târziu. Se aşeză liniştit la masă, în sufragerie, pentru a studia proiectul studentului său. Nici nu-şi dădu seama când intrase Amy în apartament, dar se trezi dintr-o dată cu ea în faţă, mergând cu rolele prin sufragerie. - Ce faci, tati? Ai sosit mai devreme azi? Te-a lăsat nesuferitul ăla? - Amy… Scumpo… Da, am sosit mai devreme, pentru că am puţină treabă, privi Dan sugestiv către dosarul de pe masă. Şi te rog să nu te mai plimbi cu rolele prin apartament! - Bine, bine… zise Amy, aşezându-se pe un fotoliu, pentru a renunţa la role. - În plus, te-am mai rugat să nu vorbeşti urât despre Sergiu, îi aminti tatăl, în timp ce ea se descălţa. - N-am zis nimic urât despre el! se apără Amy. - Oare? Ia aminteşte-ţi! - Dacă l-am făcut nesuferit, nu înseamnă că am vorbit urât. Am spus doar adevărul. - Amy! - Off, bine, e prietenul tău; încerc să-l tolerez. - Să-l tolerezi?! Cum, adică?! păru deranjat Dan de aceste cuvinte ale fiicei sale. - Tati, parcă ziceai că eşti ocupat. - Sunt, aprobă Dan, revenind cu privirea spre dosarul pe care-l studia cu atenţie. Dacă ţi-e foame, ai la bucătărie tot ce-ţi trebuie. - Mă descurc eu, îl asigură Amelia, îndreptându-se spre bucătărie. După scurt timp, adolescenta reveni în sufragerie. Tatăl ei îşi ridică privirea spre ea. - Te-ai săturat atât de repede? - Sigur, tati. - Bine… - Şi ce faci tu acolo? - Nu te interesează! - Bine, dar ai putea să-mi spui, insistă Amelia. - Proiectul unuia dintre studenţi. - Aaa… Unul dintre studenţii tăi; as la matematică! - Exact. - Care dintre ei? - Valentin Rudelly. - Cred că-l ştiu, tresări Amelia. - Îl ştii, desigur, aprobă tatăl, adăugând: Te-ai aşezat lângă el, când m-ai vizitat. - Aşa-i, replică scurt Amy, zâmbind cu inocenţă. - S-ar putea ca acest băiat să ne însoţească în nord, spuse Dan, îngândurat. - Interesant… aprecie Amelia, apoi se retrase visătoare spre dormitorul ei, lăsându-şi tatăl să-şi vadă liniştit de treburile sale…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate