Sfântul Gheorghe s-a născut la 1730 în Săliștea Sibiului și venind în Þara Românască, a intrat în slujba unui arhiereu din București, mitropolitul grec Roșca. Merg împreună la muntele Athos și după moartea mentorului său, devine ucenic al marelui Vasile Velicicovschi de la schitul athonit Sfântul Ilie. În 1751 este tuns în monahism de acesta, iar în 1754 este hirotonit preot. În 1763 Vasile Velicicovschi revine în țară împreună cu obștea sa monahală de 64 ucenici și se stabilește la mănăstirea Dragomirna.
Aici cuviosul Gheorghe se nevoiește timp de 12 ani ca ieromonah, duhovnic și iconom iar așezământul ajunge în scurt timp să numere 350 de nevoitori.
Din cauza ocupației austriece survenită în 1775, starețul împreună cu 200 ucenici se refugiază la mănăstirea Secu și peste doi ani numărul ucenicilor ajunge la 700 de frați.
Din 1781 primește însărcinare de la mitropolitul Filaret al II-lea să revigoreze viața schitului Cernica părăsit de peste trei decenii.
Cu toate greutățile întâmpinate, locul fiind pustiu, repune pe picioare schitul și în 1785 Cernica se redeschide ca mănăstire. Între timp numărul ucenicilor de sub ascultarea sa crește ajungând la 103.
Din 1793 i se dă în sarcină și mănăstirea Căldărușani de care va răspunde până la sfârșitul vieții. Organizează viața chinovială după modelul athonit: cele șapte laude zilnice, spovedanie deasă, ascultare, rugăciune, asceză și masa comună la trapeză.
A trecut la Domnul în 3 decembrie 1806 în vârstă de 76 de ani. Este considerat înnoitor al vieții monahale în duhul paisian.
A fost canonizat de sfântul sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 2005.
Tot astăzi pomenirea sf. Teodor arhiepiscopul Alexandriei; cuviosul Teodul eparhul; cuviosul Ioan Sihastrul, episcopul Coloniei; sfinții mucenici Agapie, Seleuc și Mamant care de sabie s-au săvârșit; sfântul mucenic Gavriil care a pătimit la Prusa în 1659; sfântul nou mucenic Anghel care a suferit mucenicia la Hios în 1713; cuviosul Teodul din Cipru, Înainte-văzătorul.