poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-05-02 | |
Sunetul ce i se rostogoli din gât era îndelung exersat, grav și amenințător, duios și agresiv în același timp, chemarea repetată de împerechere a cerbilor vibră peste pădure. După ce liniștea se așternu la loc printre trunchiurile noduroase, Sebastian își ținu respirația. Acum se întâmpla totul.
Cocoșul se trezi de tot și ciripi ofticat în direcția lui. Sebastian îl ignoră pentru că altceva îi atrase atenția. La doi kilometri, drept în față, ceva mare se ridica încet de pe frunzele uscate. Adulmecă aerul și ciuli urechile în direcția aceea determinând dacă ținta se pusese în mișcare. Da, și venea exact spre el. Prea departe ca să-și dea seama dacă avea copite sau gheare, își forță saliva înapoi în gât și își impuse să aștepte. Lupii nu erau răi la gust, da′ nici miel la proțap nu erau. Urșii nu se dezmorțeau din munte așa devreme, așa că un lup sau o ciută rămâneau singurele variante. Așteptă să audă bătaia distinctă de copită și suflă ușurat când aceasta veni. N-avea timp să se bucure, spectacolul trebuia să aibă loc fulgerător, n-avea vreme de joacă. Sprintă în stânga urmând direcția firului de apă ce străbătea pădurea. Nu era sigur că cina lui o va lua în aceeași direcție, dar trebuia să-și țină vântul în față. Îi ajungea să se apropie la o jumătate de kilometru, de acolo era treaba Sfântului. În cinci minute atinse firul de apă, dar ciuta nicăieri. O luase deja spre locul unde auzise animalul când alte sunete îl ajunseră dinspre sat. Înjură printre dinți și își eliberă cuțitul din centură. Avea nevoie de concentrare și afurisiții de braconieri cu câinii lor păreau să-i vâneze animalul. În visele lor. Se lăsă într-un genunchi pe pătura de frunze uscate și își curăță mintea de misiune, tot ce conta era foamea și trebuia satisfăcută, cu orice preț. Căpriorul atinse din greșeală scoarța uscată a unui arțar bătrân și lemnul pocni înfundat. Sebastian n-avea nevoie de mai mult. Privirea lui se focaliză cu o dexteritate imposibilă oamenilor și la vreo șase sute de metri desluși printre trunchiuri forma mult dorită. Sfântul țîșni în secunda următoare urmând credincios traiectoria trasată de ochii lui.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate