În ziua de 1 Mai 2008 am petrecut o după-amiază la Paralia Katerini și am fost surprins să constat că în apa caldă, de supă, exista frecvent riscul ciocnirii cu alți doritori de scăldat, că pe plaja curată se găsea cu greu un loc pentru a întinde un prosop, că pe strada comercială, paralelă cu faleza, se îngrămădeau clienți, că limba vorbită era a lui Mihai Eminescu, realizând că, de fapt, făceam parte dintr-o mișcare de masă spre Marea Mediterană - o adevărată... "mediteraneeadă".
În Grecia sunt multe localități cu numele de Paralia (Paralia Astros, Paralia Astrou, Paralia Katerini, Paralia Kimi, Paralia Kotsikias, Paralia Skotinas, Paralia Tirou), care înseamnă "mal", "țărm" sau "litoral". De la Salonic, pentru a ajunge la Paralia Katerini, se parcuge pe autostrada E75 distanța de 69 kilometri până la orașul Katerini, după care încă opt kilometri pe un drum îngust, mărginit de nisip.
Autocarul ne-a lăsat lângă Biserica Sfântul Nicolaie, o clădire albă, de dimensiuni exagerate față de mărimea localității, cu două clopotnițe și cinci vitralii la intrare. În spatele bisericii am văzut plaja. Spre dreapta, la câțiva pași, se deschidea perspectiva unei străzi pietonale, cu magazine și taverne, la care trotuarul era ocupat de produsele expuse la vânzare: suveniruri, confecții (inclusiv din... blană naturală sau artificială), articole de plajă, bijuterii. Soția a ales artera comercială, eu – plaja.
...Prima grijă a fost să încerc temperatura apei Mării Egee, care era călduță, de supă, așa cum îmi place. Valurile erau de înălțimea unei scoici. În depărtare, spre nord-vest, vedeam culmi înverzite, sperând să fie Muntele Olimp. În apă - o invazie de împătimiți ai scăldatului. Am intrat și eu. În jur se vorbea numai românește. Am început un dialog cu o doamnă între două vârste, bronzată de vânt, fără grija de a-și vopsi acele câteva fire de păr alb de la tâmplă, cu bătături pe mâini, de țărancă:
- Sunt învățătoare într-un sat băcăuan. Am vândut un teren moștenit de la tata și am scăpat de sărăcie. Sunt divorțată. Fetița mea este studentă în Bacău. Aceasta este prima mea ieșire din țară.
- De ce ați ales Grecia?
- Este o țară exotică, mai ieftină decât alte destinații și nu am nevoie de pașaport. Am plătit 150 euro pentru transport și șase nopți de cazare. Pentru masă mă descurc cu zece euro pe zi. La supermarketuri alimentele sunt mai ieftine decât în România, mai ales fructele, din care fac o cură. Mănânc cumpătat, nu ca să mă satur! Paralia Katerini este o stațiune mai ales pentru buzunare mici. În plus, m-a atras dintotdeauna Marea Mediterană.
- Am observat mulți români veniți la Marea Mediterană în minivacanța de Paște.
- Aceasta este și părerea mea. Se poate vorbi de o "mediteraneeadă", nu-i așa?
- Aveți dreptate, doamnă, o "mediteraneeadă"!
...Am pornit pe strada comercială de pe faleză ca să mă alătur soției, lucru nu prea ușor de realizat, având în vedere aglomerația de clienți. M-am oprit în fața unui magazin care expunea pe trotuar îmbrăcăminte de blană. Imediat am fost remarcat de o vânzătoare, care mi-a vorbit direct în românește. Era o femeie angajată sezonier. Soțul ei, tot român, lucra în construcții. Am întrebat-o:
- De unde știți că sunt român?
- Deoarece, aveți ținută de turist, iar marea majoritate a clienților sunt conaționali. Sezonul de plajă la Marea Mediterană a început astăzi, odată cu venirea românilor. O "mediteraneeadă", nu-i așa?
...M-am întâlnit cu profesorul Tocilescu, care mi-a explicat:
- În anul 2007 au fost 1200000 turiști români în străinătate, din care 20 procente au venit în Grecia și 60 procente pe țărmul Mării Mediteraneene. O "mediteraneeadă", nu-i așa?
...M-am întâlnit cu studentul Albănoapte, care a exclamat:
- Aici se vorbește românește la tot pasul!
- Cum ați numi acest fenomen? am întrebat eu, având o bănuială.
- Aș spune "mediteraneeadă", nu-i așa?...