Când Alex se hotărî sa își cumpere ceva de mâncare, ceasul bătea ora 22 : 00 .
Cartierul în care locuia, era cuprins de un întuneric apăsător și de o liniște morbidă.
Lucrurile acestea nu îl speriau, deoarece frica nu își avea locul în trupul lat și sănătos al lui Alex, mai ales când acesta era mânat de stomacul revoltat care nu făcea decât să își ceară doza zilnică de hrană.
Îmbrăcase unul din tricourile murdare de uleiul atelierului auto la care lucra, o pereche de jeanși și obișnuiții săi teniei dezlipiți pe alocuri cu găuri în talpă. Coborând în grabă scările blocului în care locuia nu băgă de seamă, că din tronsonul clădirilor de vis-a-vis doi ochi severi si strălucitori, îl urmăreau cu vădită atenție.
Afară era mult mai rece decât crezuse iar vestimentația necorespunzătoare îi pricinui un tremuriș spasmodic făcându-l să se zgribulească și să întețească pasul spre băcănie.
Drumul pe care Alex îl avea de parcurs era nu foarte lung dar plin de ocolișuri, care pe un necunoscător al tuturor străduțelor denumite după domnitori,împărați și alte personalități importante ale secolelor trecute, l-ar fi bulversat in totalitate.
Cu capul în piept, privea scrutător fiecare pas pe care îl făcea, moment în care lângă un tufiș, un plic care se unduia in bătaia rece a vântului îi sări în ochi, făcându-l să se oprească pentru o clipă. Nu ar fi zăbovit deloc, dacă pe plic nu ar fi observat scris cu litere mari, sintagma « TE IUBESC ». Zvârli scrisoarea într-un buzunar cu gândul de a o citi acasă, pentru a se amuza copios, pe tema iubirii platonice dintre doi amorezi anonimi.
Ajuns la spițerie, vânzătorul, un bărbat gârbovit de anii petrecuți în incinta micii sale afaceri și de vârsta mult înaintată, emana acea liniște și pace pe care mai toti bunicii o răspândesc în jurul lor.
-Buna seara !
-Buna să-ți fie,dragul taichii. Ce te aduce aici, la ora asta asa târzie? Tocmai mă pregăteam sa închid.
-Îmi cer mii de scuze, dar am rămas fără mâncare și am o foame de lup.
-Nu face nimic, dragul taichii , nu face nimic. Spune-mi cu ce să te servesc.
Alex luă două pâini ,o conservă de ton , și o bere fapt, ce îi stârni băcanului o ușoara irascibilitate simțindu-se ofensat ,că fusese deranjat la o asa oră târzie, pentru niște nimicuri.
Întors acasă, Alex se așeza tacticos în fața televizorului, cu o mână schimbând canalele TV, în timp ce , cu a doua înfuleca și bea de zor .
După o asemenea masă copioasă, Alex își aminti de scrisoarea găsita în drum spre băcănie și se hotărâ să o citească cu voce tare și cu intonație pentru a putea sporii gradul de amuzament.
*TE IUBESC*
Dragul meu David. Îți scriu aceste cuvinte, cu gândul că vei realiza în sfârșit iubirea pe care o nutresc pentru tine. Din clipa în care ți-am întâlnit privirea strălucitoare am știut că motivul existenței mele, pe acest pământ, este acela de a te iubi și de a te face fericit. Nu îmi doresc decât să îmi impărtașești și tu aceleași sentimente.În caz contrar nu vad nici un alt sens pe care l-aș putea atribui vieții mele, decât moartea.
Alex, nu credea în dragoste, niciodata nu crezuse iar această scrisoare nu îi provocase o stare de bine, ci mai mult una de tristețe.
-Săraca fată, sper doar sa nu se fi sinucis,șopti ca pentru sine.
-Ba da , s-a sinucis,se auzi o voce joasa din spatele canapelei.
La auzul acestor cuvinte,Alex încremenii, simțind pe șira spinării fiori reci ca de gheată care îi tăiară brusc respirația.
-Iar acum , așa cum eu am plătit pentru moartea ei, tu vei plăti pentru a mea Alex.
În acea clipa, Alex simți în ceafă o lovitură puternică ,care îl culcă la pământ făcându-l să își piardă cunoștința.
După două ore de leșin, Alex începea sa se dezmeticească simțind cum sângele îi pulsează în tâmple provocându-i o durere puternică de cap, datorată loviturii primite în ceafă, cu tocul unui pistol. Băgă de seama, că în mâna dreaptă ținea un cuțit, iar în fața lui un cadavru îmbălsămat, în propria-i baltă de sânge.
După ce își reveni total, Alex conștientizase că era victima unei înscenări macabre.