- Auzirăți, bă, plecă și alde Rățoi la oraș, rosti cu emfază vicele.
- Păi, ce să caute o sărăcie ca Lisandru la oraș? își holbă Relă ochii ca un taur care a văzut roșu în fața coarnelor.
- Nu Lisandru, bă, ci fie’su, Săndel...Se duse și el la examene, spuse vicele, convins că a dezamorsat o bombă cu efect neîntârziat printre cei de față.
- La examene? Păi, cum devine asta? Săndel a lu’ Rățoi la examene? îngăimă Simion, simțind că undeva, în zona omușorului, îl cuprinde o fierbințeală ciudată.
- Da, bă, nărodule, ce numai fie’ta are loc acolo, la oraș? Că acolo sunt străzi largi de încap oameni din trei sate ca al nostru în ele! Vrea să dea la medicină...să devină doctor...doctor veterinar...
- Oleleo, auzi medic veterinar, se maimuțări Relă, spre amuzamentul celor de față. Poate, când o zbura porcu'!
- De ce, bă? De ce, bă, nerecunoscătorilor? le strigă vicele cu năduf. Ați uitat, că, până să vină veterinarul ăl nou, Săndel ne-a scăpat porcii de pestă. Să nu mai zic de vaci, când intrau slobode în trifoi, de se făceau burțile pe ele ca baloanele alea de zboară prin aer, astea moderne, cu heliu sau ce mama naibii vâră în ele. Că, dacă nu era el, le explodau ugerele ca bombele din ăl de al doilea război mondial! Găinile, găinile nu tot el ni le-a scos din tot felul de boli, de nu mai ieșea ou din ele, să le fi picat cu ceară? Nu Săndel a făcut asta? Că a fost băiatul ăsta de mic parcă născut doctor de animale, blând și cu suflet mare. Că mă întrebam, ce-i mai trebuie facultate și patalama la mână, el e doctor de animale din burta măsii!
- Eh, o să vedem noi, spuse Relă înciudat. O să vedem noi cine are dreptate. Să vedem cine intră la facultate. Fetele noastre ori Săndel...
- Bă, nărozilor, păi, dacă vreți, eu pot ține și un rămășag cu voi doi. Ce ziceți?
- Adică, cum devine, don’ vice? Mata crezi că o să intre alde Săndel și ale noastre o să rămână pe afară?
- Bă, eu așa zic!
Nu apucase vicele să-și termină gândul rostit, că în pragul cârciumii apăru Lisandru a lu’ Rățoi. Era un om bine făcut, dar pământiu la față. De aceea, oamenii toți spuneau despre el că nu e om făcut din sânge de bărbat amestecat cu femeie, că e făcut cu totul din pământ. Și când mergea, se legăna, când pe un picior, când pe altul. Poate de aici și numele stirpei lui, Rățoi, că aveai impresia, când îl vedeai mergând, că se scufundă în pământ, când pe o parte, când pe cealaltă. Lisandru mormăi un „bună seara” înfundat, fără să privească la nimeni. Se opri la bar. Comandă o cinzeacă pe care o dete peste cap, apoi se îndreptă spre ieșire.
- Să trăiești, bă, Lisandre! îi spuse vicele, apropiindu-se de el. Ce faci, bă, pleci așa de repede?
- Bună seara, don’ vice, spuse Lisandru. Nu vă observai...
Dar vicele știa că Lisandru minte. Era genul de om care nu se plecase niciodată sub vremi, oameni sau funcții. Așa că, ori de vorbea față la față cu primarul sau cu vicele, ori de îl privea în ochi pe Frăsile, prostul satului, pentru el totuna era. Era sincer, deschis la vorbă și la suflet și de aceea îi plăcea vicelui de el. Mai era și un alt motiv pe care lumea îl știa. Vicelui i-ar fi plăcut să-l aibă de ginere pe Săndel. Dar acesta era de câțiva ani în vorbă cu Liliana lu’ Gavril, așa că nu se mai punea problema unei cumetrii între el și omul negru ca pământul din fața lui.
- Lisandre, uite, bă, noi făcurăm aici un rămășag. Eu zisei că al tău intră la facultate, Relă și Simion, că intră fetele lor. Te prinzi și tu la rămășag?
- Doamne ferește, don’ vice! Am vândut o amărâtă de pârloagă, numai să aibă băiatu’ bani de drum și de taxe, ce i-o cere acolo, și să stea în gazdă la cineva cât durează ascultarea la examene. Doamne ferește!
- Și, în ce ar consta rămășagul don’ vice, scânci din colțul său, Mărin a lu’ Mitu.
- Păi, cine pierde, face cinste duminica viitoare la toți ăi de intră în cârciumă. Că până duminică se dau rezultatele. De acord? Ori plătesc eu, ori Relă și cu Simion…
Relă și Simion își frecară mâinile nevăzut pe sub masă, căci de mult voiau ei să-l ciupească de o cinste pe vicele care se învățase ca milogul la poarta bogatului, când era vorba de banii altora. Căci nici nu se gândeau ei că Sila și Natalița lor nu vor intra la facultate, înaintea sfrijitului de Săndel.