Nu cred că m-am simțit vreodată atât de liber și de tânăr pentru vârsta mea. E drept că nu am sărit în pasul ștrengarului, dar sufletul meu proaspăt după baia de dimineață tresălta de bucurie. Eram un tânăr minunat în pielea unui om ce se ducea cu pași repezi către bătrânețea insuportabilă. Da, ce mai conta, totul parcă renăștea în jurul meu. Eram biciuit de frumusețea aceea sălbatică și mă bucuram la maxim. Pe drum am găsit crescut între maci și alte flori de câmp ce cresc în această perioadă, un crin de vară îmbobocit, l-am rupt nemilos în exuberanța mea și l-am purtat cu grijă până la vila Angelei, punându-l în glastra de ornament ce trona la intrarea în casă. Am făcut totul în liniște și m-am retras surâzând, dar cu un gust amar față de biata floare. În final care este rolul florilor, dacă nu acela de a le mulțumi celor dragi. Cu toate că mă cam obosise la începutul nopții toate avantajele aduse de buna Angela, către dimineață toate s-au dovedit a fi necesare, inclusiv cămașa pe care am dezbrăcat-o și am lăsat-o pe unul din fotolii drept mulțumire.
Era cred, după lumina de afară, după amiază când am făcut ochi și totul părea perfect, nici măcar Angela nu m-a deranjat, bănuiesc că a dormit și ea cu ochi înroșiți de binoclul prin care m-a urmărit. M-am sculat în capul oaselor și parcă mușinam toată liniștea aceea, părându-mi-se totul nelalocul lui, știind-o pe Angela. Afară totul era calm, așa că m-am îndreptat către atelierul din spatele cabanei, unde mi s-a părut ceva mișcare. Am deschis ușa de data asta cava mai timid și m-am bucurat de razele soarelui pe ducă ce îmbrăca totul într-o aură deosebită. M-am apropiat de birou și am dat la o parte husa protectoare așezându-mă pe scaunul din piele comod și privind cu amănuntul lemnul atât de valoros ce constituia lemnăria din jurul meu. Privirea mi-a picat pe un suport de ustensile pentru scris și am văzut un stilou pe care cu greu aș fi putut să-l ating în magazinele de lux. Am întins mâna să-l pipăi, dar nu îndrăzneam să-l ating. Porthartul deschis din fața mea, avea câteva file albe în stânga, iar în dreapta erau jumătăți cu notițe într-o limbă pe care n-am stat să văd dacă o cunosc sau nu, nefiind română am renunțat. O călimară de cerneală deosebită mi-a atras atenția, iar lângă ea era o pipă sculptată, din vișin, ce înfățișa un trandafir, iar pe coada sa erau frunzele în relief, ba chiar în bază era și un boboc ce te făcea să o ți mai comod în căușul palmei. Toată era din lemn, fără deosebire. O țineam în mână și mă minunam eu însumi de munca celui care a făcut-o. Am vrut să caut într-unul din sertarele apropiate tutunul care o alimenta, dar faptul că intram într-o zonă prea intimă m-a făcut să mă retrag și să pun husa la loc pe birou și pe scaunul care era mai mult un fotoliu de talie mică, retrăgându-mă rușinat că am cotrobăit prin lucrurile oamenilor. Afară era plăcut, cu toate că de acum ziua își cam lua la revedere. În antreul cabanei am găsit o tavă cu de toate și un bilet „Mulțumesc pentru crin!”. Eram atât de hămesit, că n-am mai stat pe gânduri, înfulecând ca un adolescent ce se gândea să plece cât mai repede la întâlnire. De data aceasta chiar m-am bucurat că n-a mai venit Angela să-mi țină companie. Imediat ce am terminat totul m-am ferchezuit frumos și am luat tava cu resturi cu gând să o duc la vilă. Angela stătea privind marea de pe unul din fotoliile comode.
- Bună Duran! Lasă tava pe masă te rog, mă ocup eu mai târziu.
- Sărâmâna pentru masă! Aș putea să curăț eu totul dacă…
- Nu se cade ca un bărbat să facă acest lucru și apoi văd că ești grăbit să faci baie cu Cecilia.
- Nu chiar o baie! Mai degrabă o discuție, fata asta merită să fie salvată Angela.
- Da, am mai încercat și eu, Duran.
- Se pare că are sămânță bună.
- Ai dreptate, numai că vârsta hormonii și locurile acestea atât de sălbatice au contribuit la toate aceste favoruri nesănătoase.
- Este un copil bun.
- Sper că totul se limitează la baie Duran.
- Absolut, apropo; mulțumesc pentru toată noaptea trecută! De unde ai știut că am să o pierd?
- Ei, nu este decât un protocol de-al lui Alfonso, el este capul răutăților.
- Să înțeleg că prin asta…
- Nu trebuie să înțelegi nimic Duran, iar în ceea ce privește Cecilia, să ai mare grijă, printre altele este protejată de tatăl meu.
- Este vreo nepoată de-a ta sau…
- O nepoată adoptată mai degrabă, Duran.
- Angela, vroiam să te întreb… foarte serios despre…
- Știu ce vrei, dar ți-am mai spus, n-ai de ce să-ți faci griji atâta timp cât ești căsătorit, nu!
- Da Angela, numai că Cecilia vroia să-mi spună…
- Ea are multe să-ți spună la teribilismul pe care îl posedă la vârsta asta, numai că n-ai de ce să-ți faci griji, pot să-ți spun foarte serios asta.
- Bine Angela, bine! O capodoperă stă cât mai bine păstrată, dacă este închisă.
- Da, pentru că interesul este mai mare pentru operele ferite de ochi lumii, ele cresc în valoare, dar tu nu te lua după asta. Apropo, cu ce ziceai că te ocupi?
- Cu ceva foarte…
- Vezi cum e, totul pare simplu, dar o perdea dată la o parte într-un anumit context, nu dă bine Duran.
- Mă forțezi să vând Angela, numai ca să pot cumpăra deci!
- Nu, nu mi-o lua în nume de rău, dar vreau să stau mai liniștită.
- Ce te neliniștește?
- Întrebările tale care mă ciuruie ca pe o… auzi… da, mai bine să nu fac cine știe ce insinuări, cumpărând ca să vând, după cum spui tu.
- Dar ce au întrebările mele?
- Sunt prea insinuante sau specializate, dacă pot să mă exprim așa.
- Poate doar ca să scot ceva de la tine Angela, dar se pare că la tine totul se transmite prin telepatie.
- Exact Duran, îmi iau informația singură, ce rost mai ar avea un interogatoriu supărător!?
- Să zicem că ar funcționa și la mine, asta nu te sperie?
- Nu mă sperie, pentru că eu sunt o persoană deschisă, doar că tu vrei prea multe amănunte, pe care te las să le iei telepatic, așa cum îți place ție să zici.
- Frumos Angela, foarte frumos!
- Vrei să mergem împreună la Alfonso?
- Ca să…
- A, poți să trăncănești în continuare cu Cecilia, numai că în seara aceasta mă tem că n-o să-ți țină companie. Au venit turiști în ultima vreme și poate că i-ar sta mai bine cu un tinerel.
- În ceea ce privește tinerețea sunt de acord cu tine Angela, dar poate că-i mai întoarcem puțin mintea.
- Ai vrea tu! Tata a încercat de mai multe ori ca tine, dar rezultatul l-ai văzut singur.
- Poate mai multă intimitate verbală i-ar aduce stabilitate și atunci ar lua în considerare vorbele…
- Este adevărat că bătrânul nu a făcut baie în pielea goală, dar a încercat destule.
- Dacă i-a dat bani să renunțe la…
- Nu știu nimic de bani, dar într-un timp îi mai dădea de lucru pentru a-i umple timpul, dar tot el s-a autocertat că-i lua tinerețea fetei.
- Asta vroiam să zic și eu…
- Poate un pic de muncă nu le-ar strica tinerilor din ziua…
- Cred că mai multă nu le-ar strica Angela.
- Deci ești de acord să mergem împreună până acolo și dacă Cecilia este ocupată vom vedea.
- Depinde până unde mergem, vom vedea aceasta Angela!
- Duran, crede-mă că aș făcea baie cu tine complet dezbrăcată, dar nu în fața oamenilor cu care am copilărit.
- Este un început favorabil Angela. Pe care îl putem pune în aplicare în altă parte și pe întuneric.
- Mergem?
- Da, de ce nu!
- A, să ști că pentru gustările… trebuie să mai faci câte ceva pentru mine.
- Și Cecilia îmi spune că trebuie să fac câte ceva pentru tine.
- Nerușinata, cum a… !?
- A, nu! Cu mâinile Angela, doar cu mâinile!
- Lasă că mă ocup eu de ea! Și tu, ți-ai cam luat nasul al purtare Duran!
- Se pare că…
- Nu se pare nimic Duran! Vroiam să-ți zic de peluza din fașa porților, din afară mai bine zis, dar lasă că-ți arăt când vom ieși.
- Da doamnă! Iartă-mă Angela, nu știu ce m-a apucat să…
- Ești bărbat; sunt femeie.
- Și asta-i drept.
- Hai să ieșim, măcar la poartă!
- Bine Angela. Sper că nu ți-am stricat cheful, cu o glumă nevinovată, dacă a fost o glumă?
- Nu Duran, doar glumeam și eu de asemenea.
- Despre iarba asta este vorba?
- Da Duran, partea asta orizontală, care a mai fost tăiată, pentru că dacă observi este mai verde față de panta ce duce la mare.
- Da, ce de flori! O minunăție covorul acesta către mare! Hai la Alfonso, îți promit o seară frumoasă Angela.
- Dacă ești liber, nu!
- Eu! Sau Cecilia, parcă…
- Ei, hai să mergem Duran.
Drumul pe faleză era mai lung sau poate așa mi se părea mie, dar compensa cu multitudinea de flori și panorama mării privită de sus. Am mers tăcuți și mulțumiți către cârciumă, trăgând din când în când cu ochiul către luna ce se grăbea să iasă din apă înainte de a mânca întunericul întregul luciu al mării. Parcă era voioasă urcând cu viteză bolta și aprinzându-se pe moment ce trecea. Aproape de cârciumă am rămas locului vrăjiți de luna plină ce lua în primire împărăția cerului, dând comandă stelelor să-și facă apariția. Era magnifică, iar cerul senin o făcea mai bucuroasă, noi ne minunam alături de ea în tăcere. Totul părea că se liniștește și prinde puteri pentru a doua zi. Numai Alfonso nu avea liniște, plimbându-se ca un leu în cușcă printre mesele aproape goale, pe nisipul moale. Imediat mi-am dat seama că ceva nu-i în regulă, dar Angela care îl cunoștea mai bine, îmi făcu semn cu degetul la buze.
- Ce se întâmplă Angela? Ce este Cecilia de fapt pentru Alfonso?
- La fel ca și tata, doar spirite bune care să o ajute pe Cecilia.
- Ești sigură?
- Alfonso este căsătorit, cu probleme, de ce crezi că luptă pentru fetița asta! Vede ca și noi potențialul pozitiv al Ceciliei.
- Totuși este prea nervos în preajma ei?
- Te pomenești că ți-a căzut cu tronc fata, Duran!
- Nu Angela, nu vorbi cu păcat, te rog!
- Bine, atunci hai să-l întrebăm pe Alfonso ce s-a întâmplat de este așa de nervos.
Alfonso veni de bună voie și se apropie de noi, frământând un prosop în mâni și așteptă să deschidem noi cuvântul, luând poziția lui știută, cea optimistă pentru turiști.
- Ce-ai pățit Alfonso?
- Nimic doamnă, ce să pățesc!
- Uite, domnul Duran aici de față, te-a văzut mai devreme și i s-a părut că ești cam agitat, așa!
- Da, recunosc! Așa mi s-a părut și tocmai…
- Tocmai vroia să-ți mulțumească pentru tratația de noaptea trecută, mai ales pentru cămașă. Nu-i așa domnule Duran!?
- Da, mulțumesc cu această ocazie, mai ales pentru cafea și cămașă Alfonso!
- Cu plăcere domnule Duran și altă dată!
- Altă dată să-și ia schimburile de-acasă, dacă vrea să facă baie în apa mării.
- Nu a fost decât o baie nevinovată doamna Angela.
- Auzi Alfonso, ce-ar fi să ne spui ce te frământă atâta dragule, pentru că problemele tale de acasă sunt vechi și greu de rezolvat?
- A, nimic doamna Angela!
- Mai devreme erai cu prosopul în mâini și nu știai cum să-l ventilezi mai tare Alfonso!
- Din lipsă de clienți domnule Duran!
- Alfonso!
- Da doamnă.
- Descarcă mai repede informația că murim de foame!
- Nu avem decât piept de pui la grătar, proaspăt doamnă!
- Ce zici de Alfonso al nostru Duran!?
- Cred că știu răspunsul la întrebarea ta Angela, însă parcă mi-ai spus că Alfonso este familist.
- Ca și tine dragule.
- Atunci?
- Spune-mi o dată răspunsul Duran!
- Alfonso este supărat pentru că Cecilia este cuplată cu boșorogul de acolo Angela.
- De unde ști?
- L-am văzut cu ce ochi îl privește pe bietul om.
- Cel puțin cu dv. a fost o discuție nevinovată domnule Duran. La cât o cunosc pe Cecilia vrea să-l amendeze rău pe moș.
- Deci sunt și eu moș, nu Alfonso!
- Nu vroiam să spun asta.
- Și de ce ne-ai fiert atâta Alfonso?
- Doamnă, dv. știți că încercăm cu toți să-i băgăm mințile în cap fetei, dar dacă ea…
- Lasă asta. Unde este Cecilia?
- Nu știu. Cred că s-a dus să-și caute un paravan.
- Parcă zicea că lucrează singură!
- Da, numai că, dacă victima este mai deosebită, caută o prietenă pentru protecție.
- Lasă asta Alfonso, adu-ne ceva de ronțăit.
- Da doamnă.
- Sper că nu vrei să-i strici ploile Ceciliei cu tinerelul acela!
- Nu știu ce-i cu tine în seara aceasta Duran! Ești atât de distrat și pus pe glume!
- Mă gândeam să-i facem o farsă Ceciliei, mergem și-l facem pe moș…
- Auzi… să ști că este mai bătrân mult ca tine și mai urât.
- În ochi Ceciliei doar…
- Crede-mă, mi-e scârbă de el tare, nu cred că pot să-ți fac jocul.
- Ei, e chiar simpatic! Consideră-l o rudă îndepărtată.
- Nu cred că tataie ar vrea să se culce cu o rudă îndepărtată!
- Da, nepoata!
- Nerușinatule!
- Uite vine Alfonso, cu alune ceva, hai să punem pariurile!
- Ce pariuri, lasă-mă în pace!
- Merg pe 50 la sută că moșul ar lăsa-o pe Cecilia, pentru nepoata mai coaptă puțin!
- Și eu sunt de acord cu domnul Duran, merg pe 80 de procente doamnă!
- Sper că nu ne amuzăm cu așa ceva în seara asta Duran?
- Deci ești de acord Angela?
- Haideți doamna Angela! Să-l păcălim pe moș!
- Dacă-i p-așa să ne distrăm ca lumea băieți. Alfonso, ia o sticlă de șampanie și treci pe la masa lui cu textele de rigoare!
- Știu ce am de făcut.
- Să ne grăbim, timpul trece și s-ar putea să apară Cecilia.
- Ne grăbim Duran, ne grăbim către baia ta flăcău!
- Babalâc îmi spunea Cecilia.
- Ați fost chiar așa deschiși! Înseamnă că fata asta chiar s-a uitat la tine ca la un părinte…
- Nu Angela, nu s-a uitat la mine ca la un părinte, pur și simplu ca la un profesor mai degrabă.
- Ești?
- Dar tu?
- N-o să ți-o iert Duran!
- Nici eu!
- Bine, hai să ne liniștim că vine tataie!
- Bună seara! Acest chelner deosebit, mi-a spus că doriți să beți o cupă de șampanie alături de mine doamnă, dar văd că sunteți însoțită deja!
- Bună seara! Dumnealui nu este decât un angajat de-al meu domnule, un fel de gardă de corp, dar dacă ni vă alăturați va deveni de prisos.
- O, frumoasă doamnă! Aș face-o cu plăcere, dar tocmai am fost invitat de nepoata mea la o plimbare pe faleză.
- Nu este cam întuneric pentru plimbarea aceasta pe un teren atât de accidentat?
- Domnule, tocmai despre asta este vorba, mă bazam pe ochi fetei!
- Înțeleg, însă doamna aici de față, primesc pe sub masă o lovitură cu piciorul, este gata să vă acorde atenția cuvenită pentru această plimbare, mai ales că nu vă e rudă de sânge, ca biata fată.
- Bine zis domnule, numai că vedeți dv. e o mică diferență…
- Care se poate compensa cu…
- Cu cele știute, completez eu încurcat pe Angela.
- Da. Este adevărat, pasărea cu cât înaintează în vârstă… se împiedică mai mult!
- Ei!
- Bine, accept oferta, deși cea tânără părea mai sigură!
- Vă rog să mă scuzați atunci domnule, doamnă, eu prefer să…
- Preferă mai repede Duran și ai grijă de…
- Da doamnă, am înțeles! Ordinele vor fi executate!
- Bun paznic v-ați ales! Ascultător foc, nu alta! Uite-așa mi-ar trebui și mie unul!
M-am dus la indicațiile lui Alfonso pe drumul de întoarcere al Ceciliei și am parcurs ceva pentru a apuca să-i fac capul mare. Drumul era plin de tineri cu sticle în mână, care se îndreptau către stâlpul din fașa cârciumii, ringul de dans al lor. Eram așezat într-un loc neutru și așteptam ca un vânător cuminte. Cu cât trecea mai mult, cu atât mă bucuram mai tare, pentru că avea Angela timp. Așteptarea mă făcu să fiu neliniștit crezând că Cecilia a ales alt drum și căutam de zor în minte alte variante pentru a ajunge la cârciumă. Panicat am văzut un tânăr care probabil aștepta o fată și l-am întrebat de traseul către cârciumă. Acesta mi-a confirmat cele ce mi-a spus Alfonso, dar nu mai apărea Cecilia. Un tânăr mai trecut, dar mult mai tânăr ca mine m-a văzut când l-am abordat pe celălalt și crezând că sunt pe invers s-a apropiat cuceritor de mine abordându-mă cu jargoane deosebite. Avea o tunsoare de asemenea deosebită, părul în creastă pe mijloc era vopsit în galben, iar lângă creastă făcuse două onduleuri de un negru lucios, că ziceai că-s date cu vaselină. Restul părului era legat la spate și se ducea către un verde închis la culoare. Despre cercei, cred că nu-i lipsea nici un loc în care să n-o fi pus, doar ochi îi erau liberi de strălucitoarele obiecte de argint, în schimb străluceau de altceva. Mă gândeam la Angela și la faptul că s-ar fi prăpădit de râs privindu-mă alături de această creatură. Aproape că zâmbeam privindu-l, ceea ce l-a făcut și mai insistent, iar pe mine mă amuză faptul și mai tare. Deodată zâmbetul lui se crispă și parcă mă trecu fiori pe șira spinării. Nu mai puteam ieși, iar asta mă sperie destul de tare. Creatura observă situația și deveni de acum sigur pe el, schimbându-și înfățișarea și devenind tandru. De-acum îmi plăcea, părea oricum mai frumos decât zeflemelele stropite mai mult, decât vorbite, fără nici o legătură gramaticală. Vroiam să-l părăsesc, dar nu știam cum v-a reacționa, aproape că eram sechestrat de voința acestui înzorzonat cu tot felul de inele și alte ștrasuri strălucitoare. M-am sucit în timpul discuției cu fața către partea din care trebuia să apară Cecilia, dar deși trecuseră ceva vreme, nu apăru și pace. Mă gândeam cu durere la Angela, care la rândul ei era cu moșul acela, dar cel puțin îl avea pe Alfonso, pe care de să nu recunosc, l-aș dori și eu prin preajmă să mă scoată din acest dialog într-un mod civilizat. Într-o parte și-n alta a descreieratului se ancoră două fete frumoase, dar aproape de nerecunoscut cu atâta machiaj pe ele, una din ele era chiar Cecilia, ce mă făcu să răsuflu ușurat că am găsit-o, dar îngrijorat că a intrat și ea în toată ciorba aceasta. Cecilia îl ținea de braț familial ca și prietena ei de altfel și ascultau tăcute restul dizertației inelatului, după care interveni.
- Ce faci Bebe, îmi sperii clienții!
- A, bună fato! El s-a dat la mine, pe cuvântul meu!
- Bine Bebe, acum șterge-o că am treabă, domnul este normal!
Bebe s-a pierdut câțiva pași mai în spate neîncrezător parcă în spusele Ceciliei și aceasta trăgând cu coada ochiului sări de gâtul meu sărutându-mă pe gât.
- N-am ce-ți face domnule Duran, dar băieții sunt mai geloși decât noi fetele și nu vreau să luăm bătaie în seara asta.
- Doar acesta să fie necazul Cecilia.
- Prietena mea este Mihaela domnule Duran. I-am povestit de dv. și a plâns nu alta.
- Încântat de cunoștință domnișoară, dar n-am înțeles de ce ați plâns?
- Și eu sunt încântată domnule Duran, dar la așa pictor ca dv. este greu să nu lăcrimezi.
- Dar înseamnă că Cecilia ți-a povestit întreaga noapte Mihaela.
- Ei, nu chiar toată!
- Auzi babalâcule, dar ce-i cu tine pe aici?
- Vroiam să-mi caut o parteneră de baie și n-am găsit.
- Nu mai glumi, spune-mi.
- Dar cu voi ce este în costumele astea? Am crezut că noaptea petrecută stând de vorbă cu mine a fost de folos Cecilia.
- Auziți domnule Duran, eu sunt de vină, pentru că Cecilia a zis să ne cumințim, dar eu i-am promis că intru la bătaie în locul ei numai să mă ajute.
- Parcă ziceai că ți-a povestit întreaga noapte Mihaela, n-ai înțeles nimic?
- Ba da, mai ales că m-a convins ceva, ceva, numai că am zis ca porcul și noi.
- Și acum ce aveți de gând cu uniformele astea fetelor.
- Babalâcule, eu sunt gata să o dau jos, dacă mai faci o baie cu mine.
- Și cu mine!
- Mihaela, e pe gratis mamă!
- Am înțeles Cecilia, dar nu fac baie, fără o poveste frumoasă.
- Păi atunci mergem să vă schimbați.
- Mergem singure babalâcule, tu du-te și spune-i lui Alfonso să-i spună cui știe el, că nu mai venim.
- Foarte bine, vă aștept la cârciumă.
M-am întors degrabă să văd deznodământul celeilalte povești și am rămas mască. Angela îl ținea de o mână pe moș râzând de pica pe spate. I-am spus lui Alfonso vestea cea bună și m-am apropiat mesei celor doi îndrăgostiți.
- Doamna Angela, un telefon urgent vă așteaptă la bar. Angela ieși veselă din cadrul moșului și am intrat eu în locul ei.
- Cred că ați salvat fetele da! Zise moșul aproape vesel., dar puțin crispat.
- Ce mă fac, că dau numai peste telepatici domnule!
- Exact…
- Duran mă cheamă de fapt.
- Pe mine… n-are importanță cum mă cheamă, aproape că-mi e rușine pentru ceea ce am gândit măcar.
- Suntem bărbați domnule, poate că și ele au o vină.
- Saru îmi e numele, iată că vine frumoasa doamnă, sper să aveți o seară plăcută.
- Nu plecați domnule Saru, poate că doamna Angela are ceva să vă spună.
- Credeți!
- Cu ea ați fost la fel de deschis?
- Nu, însă mi-e frică de o femeie atât de inteligentă.
- Nu se știe niciodată. Angela se apropie de masă.
- Domnule Saru, îmi pare rău pentru neînțelegere, dar Duran îmi este mai mult decât un angajat.
- Am descifrat eu situația, doamnă scumpă. Ar trebui ca să vă mulțumească părinții acestor minunați copii.
- Nu am vrut decât să o facem într-un mod civilizat domnule Saru.
- Dumnealui este chiar garda dv. de corp, doamna Angela?
- Și un prieten desăvârșit domnule Saru.
- Doar prieten doamnă!?
- Doar prieten.
- Frumoasă poveste, frumos tablou, numai că domnul Duran este un pictor desăvârșit.
- Cred că ați vorbit destul de mult cu Cecilia, domnule Saru.
- Nu, puțin, dar condensat. Acum dați-mi voie să mă retrag, mai am ceva de vorbit cu domnul Alfonso.
- Sper că numai lucruri bune, domnule Saru! La revedere!
- La revedere domnule Saru!
- La revedere copii! Tot ce este pe masă plătesc eu și mai las o comandă pentru fete la domnul Alfonso.
Ne-am așezat la masă tăcuți, zâmbind mulțumiți de ceea ce am făcut împreună. Mă gândeam în sinea mea că acum ar fi momentul să aflu ce hram poartă Angela și să mă devansez în felul acesta față de secretul ei, de care ține cu dinții. Stăteam cu coada ochiului pe moșulică care vorbea ca un diplomat cu Alfonso, privindu-l împreună cu Angela pe furiș. Eram bucuros pentru Cecilia și doream să o văd îmbrăcată normal și bucurându-se de viață ca un copil normal. Simții mâna Angelei pe a mea și mă scoase din visare rapid, făcându-mi inima și sângele să fiarbă, dar Angela arătă cu degetul către partea din care trebuiau să apară fetele.
- Nu te gândi la prosti Duran, ești o persoană căsătorită!
- Mai vedem noi!
- N-avem ce.
- Bine Angela.
Două fete total schimbate se apropiau de masa noastră. Aproape că nici nu ziceai că sunt fetele ce arătau ca niște prostituate ceva mai devreme. Machiajul strident, în culori aprinse, dispăru complet la Mihaela, iar la Cecilia era doar vag, în culori serioase. Îmbrăcămintea care era aproape lipsă, acum se asorta fără evidențe nedorite, totul se transformă.
- Vedeți că se poate!
- Nu fi rea Angela, luați loc fetelor.
- Ce ziceți domnule profesor, cum arătăm acum?
- Excelent fetelor, dar de ce nu luați puțin loc, domnul Saru v-a pregătit o surpriză.
- Nu luăm loc până nu ne spuneți că vă țineți de promisiune.
- Ce promisiune Cecilia, ce ți-a mai intrat în cap?
- Nimic doamna Angela, domnul Duran ne-a promis ceva.
- Păi măi fetelor, apa s-a mai răcit de… chiar când m-am întors i-am luat temperatura!
- Ai luat temperatura cui nu trebuie babalâcule!
- Ia stai puțin obrăznicătură!
- Mihaela, ia te rog loc să ne înțelegem ca oamenii, te văd mai…
- Gândiți-vă că eu sunt cea convinsă de Cecilia, domnule Duran.
- Ce le-ai promis fetelor Duran?
- Ei, o nimica toată! Ce mi-ai promis și tu mie Angela.
- Ce frumos, toți patru, dezbrăcați în mare!
- Mai încet Mihaela sunt și copii pe aici.
- Vor fi și când vom face baie babalâcule!
- Poate că li se mai face și somn Cecilia, nu-i așa Angela.
- Nu mai sunt în stare să vorbesc, eu n-am mai intrat în mare dezbrăcată…
- De pe vremea studenției doamna Angela.
- Cecilia, te păruiesc eu surioară!
- Domnule Duran, spuneți-ne o poveste frumoasă, vă rugăm!
- Dacă ne iertați de baie fetelor.
- Cred că renunțăm la poveste, nu-i așa doamna Angela?
- De ce nu fetelor, pentru povești găsim oricând un Saru, până la fund se bea paharul!
- Tocmai au sosit cocteilurile!
- Unde să le pun?
- Alfonso, pune-le unde vrei, numai să n-o supărăm pe doamna Angela!
- Domnule Duran, vă sunt recunoscător pentru fetele acestea și țin să vă mulțumesc în numele lor!
- Alfonso, pentru cine luptă alături de tine, merită să-ți sacrifici chiar și viața.
- Nici nu știți prin ce-ați trecut, domnule Duran!
- Lasă-l Mihaela dragă, nu-i mai aduce aminte; e bătrân și s-ar putea să-l pierdem înainte de baie!
- Ia spune-mi Cecilia, despre ce este vorba?
Cecilia cu un aer deschis și copilăresc îi răspunse ca unei mame Angelei și începu să depene povestea tuturor, cu înzorzonatul ce am stat de vorbă așteptându-le pe fete. Alfonso, care nu se mai putea aștepta la nici o surpriză de la viață, întâmpinând aproape toate necazurile posibile, rămase cu gura căscată și bătu din palme la terminarea povești. Doar Cecilia și cu Angela rămase mute în râsetele Mihaelei, puțin acordate de Alfonso.
- Alfonso, du-te de vezi să fie gata cafelele, în căni mari de ceai. Ce te holbezi atâta!
- Da doamna Angela.
- Domnul Duran are să ne răspundă unei promisiuni.
- Da, așa este! Răspunse fetele în cor, bătând din palme.
- Fetelor, la nevoie îl luăm pe sus. Trebuie să ne grăbim, ziua își face de cap.
La orizont apăru un dram de lumină, fumul ce împânzea cerul senin, acum își făcea apariția. Luna care se bucurase toată noaptea era destul de sus, așteptând la rându-i spectacolul focului. Eram cu ochi la Alfonso care stătea cu mâinile-n sân, așteptând să fiarbă apa și să ne dea verde la mare. Deja mă lua cu frig, gândindu-mă la apa rece. Angela mă privi și fața-i senină mă încurajă prin semne, spunându-mi că suntem deopotrivă de babalâci, trebuie să rezistăm. Fetele erau în culmea fericirii căci teribilismul lor era asistat de doi adulți ce le-au dat o lecție de viață. Alfonso ridică mâna în semn de aprobare, iar Angela se ridică ca o leoaică și luă conducerea grupului.
- Fetelor, încolonarea către mare!
- Mai putem negocia dacă…
Nu mai am putut scoate prea multe vorbe, cele două fete mă flancă și mă luă aproape pe sus. Soarele începu să iasă din apă. Cecilia își strigă poezia de ea știută.
- Să ne grăbim, ne vede soarele goi!
Am cedat liniștit luându-le pe fete pe după gât, iar Angela mă trăgea de cureaua de la pantaloni.
- Nu mai scapi Duran! Cu toate că o să îngheț, cel puțin am bucuria că o faci alături de mine.
Ielele erau aproape în delir, râzând și minunându-se că mă duc pe mine la mare, dar eu sub acest tablou de învins, mă bucuram de frumusețea și tinerețea lor fantastică, împreună cu Angela. Ajunși lângă mare au sărit ca sălbatice, unindu-se cele trei maree și m-au dezbrăcat nebunește. Eram în delir, atingerile lor mă făceau să freamăt. Era mai mult decât fericire, eram gol și așteptam cu fața la soare să-și termine și ele de dat hainele jos. Mișcările lor unduitoare mă mistuiau până la extaz, ochi mei nu știau care cadru să-l ia mai repede calici, băgându-le la dosar fără scrupule pentru păstrare. Angela care era de-o seamă cu mine era goală deja înaintea fetelor și se așeză în fața-mi cu spatele lipindu-se de mine. Fetele se lipiră la rândul lor pe flancuri fiind îmbrățișate de brațele calice care pipăiau fiecare părticică a lor ferindu-le de frig. În bloc am înaintat către marea liniștită ca și dimineața trecută, eram în același delir. Apa ne scoase o formă a euforiei din cap, băgându-ne în alta. Am început să ne zbenguim ca niște sălbatici. Goliciunea fetelor mă înfierbântă, apa parcă nu mai avea efect de răcire, eram în culmea fericirii. Cele două fete au venit și m-au luat în brațe, sărutându-mă împreună în același timp câte jumătate de gură. Angela sări și ea să-și ia dreptul ei și se aruncă peste umerii lor, care cedară de greutate și astfel Angela ajunse cu gura în dreptul buzelor mele, dar se opriră brusc. Fetele ieșiră la suprafața apei să savureze momentul și strigau bătând din palme.
- Un sărut! Un sărut!...
Angela însă a fost prima care s-a trezit din frenezie și a împins-o pe Cecilia să mă sărute. Aceasta însă sări pe umărul meu împreună cu Mihaela, fiecare stând pe câte un umăr. Am rezistat doar câteva secunde după care am cedat sub greutatea frumoaselor. Angela veni către mine și imediat ce am ieșit de sub apă mă luă de umeri pironindu-mă cu privirea și-mi spuse în culmea extazului.
- Mulțumesc Duran!
Fetele la rândul lor oprindu-se din zbenguială o apucă de mâini pe Angela și zise în cor.
- Vă mulțumim doamna Angela!
- Fetelor, dar nu vi l-am adus eu! A venit singur, puteți să-i mulțumiți chiar voi.
Fetele săriră pe mine fără să mă pregătesc și mă băgă cu capul la fund. Am ieșit victorios și m-au sărutat frenetic. Angela fiind leoaica conducătoare, puse capăt nebuniei și o luă către malul mării.
- Fetelor, veniți să bem cafeaua fierbinte, Duran nu cred că mai are nevoie de ea, el este deja încins.
Fetele m-au luat de mână și așezându-se pe flancuri am ieșit din mare. Pe mal, Alfonso stătea cu spatele și cu mâinile cuier ne oferea prosoape uscate. Fiecare s-a împăturit tăcut după care a luat cana de cafea fierbinte de pe scaunul ce aburea lângă Alfonso. M-am împăturit cu prosopul și m-am așezat cu cana în mână pe nisipul moale, cu fața către soarele ce ne lumina deja. Pe flancuri la locul lor, fetele cu prosoapele în cap. Angela, cu prosopul în cap de asemenea, se așeză în poala-mi dând capul la o parte să pot privi soarele. Fetele se minunară în cor strângându-mi brațele.
- O!...