Mă privește un timp absent, apoi, Nimeni mi se adresează, pe neașteptate:
- Imediat ce primi numirea, noul director al societății „Industrial Fulminant S.A.” luă o măsură menită să revoluționze situația economică a acesteia: înființă un compartiment noutate în domeniu, denumit Serviciul Raportări Informări, și-l puse la treabă. Perimatul compartiment specific industriei socialiste, Organizarea Producției și a Muncii (OPM), sau, mai în glumă, dar sugestiv spus, „Odihnă Până la Moarte”, era deja depășit de noile cerințe ale economiei de piață.
În timpul cel mai scurt, apăru și primul document elaborat de respectivul serviciu:

Notă de evaluare a activității din unele birouri, prin observație directă.

Grupa de pregătire a fabricației, orele:
7,00: în birou, doi salariați se uită în niște dosare; după mutrele lor tâmpite, nu pricep mare lucru;
7, 12: unul pleacă, la fel de vită cum a venit; rămâne celălalt, boul, care scrie, probabil, ce n-a priceput vita; în fine, pleacă și el;
7, 22: apar alții doi; iau dintr-un fișet câte un dosar și câte un registru; unul cântă vocal, celălalt mimează intrumental, la acordeon; râd și ies, niște smintiți....
7.30: intră un individ; caută ceva în sertarul de la biroul șefului; nu găsește, se strâmbă sugestiv, face mărunt din buze, ca și când ar sudui; după expresia feței, e un proletar care înjură patronul; caută și în fișetul șefului; face un gest obscen, a satisfacție: a găsit ce căuta!, fluieră cu buzele țuguiate; aprinde o țigară spre totala sa relaxare și pe banii iubitului nostru patron; se așează la birou și scrie ceva, periculos tip, îl fotografiez, cadrul nr 10000001, dar nu se poate concentra, ca atare se scarpină în scăfârlie; pare-se că o muscă îl enervează cu bâzâiturile, astfel că ia o riglă de pe pervazul ferestrei și aleargă, hotărât, după insectă, apare, însă, o persoană nedorită, așa că individul își ia o moacă de împrumut, serioasă, apoi iese plin de importanță;
7, 41: cineva tot vorbește la telefon, nejustificat de mult, că doar nu vorbește pe banii mă-sii, ci pe ai societății, nespus de generoasă cu salariații la capitolul cheltuieli;
7, 50: în birou se află trei bărbați care notează, conștiincios, în niște registre; ar trebui, totuși, verificat dacă se justifică risipa asta birocratică;
15,00: intră mai mulți, se așează care pe unde poate; unul vorbește, ceilalți aplaudă ușor; se amuză copios; cel de la masă gesticulează, cu avânt oratoric; unul se scobește în nas, altul cere cuvântul, prin ridicarea mâinii; unul vorbește neîntrebat, ceilalți îl pun la respect; cel de la masă citește ceva de pe o foaie de hârtie, apoape de a și-o băga în ochi; ceilalți sunt de acord în unanimitate; se întocmește proces verbal, apoi își strâng mâinile și pleacă; sunt sindicaliști care destabilizează; ar trebui interzise prin dispoziție scrisă asemenea subversive întruniri, în perimetrul societății;
15,30: rămâne unul în urma sindicaliștilor, răsfoiește niscaiva hârtii, umezindu-și degetul cu limba multilateral dezvoltată, ia un dosar și pleacă, grăbit, pe scări, apoi, grijuliu, stinge lumina în birou.

Grupa tehnologică, orele:
7,07: în incintă, nimeni; un ins ridică, somnoros, capul de pe birou, sfidând, în nesimțire, regulamentul; lumina e aprinsă și ușa deschisă: risipă generalizată de curent;
7,15: vin două salariate, iau niscaiva hârtii, după care dispar, țanțoșe; una se întoarce, își șterge pantofii de praf, se scarpină undeva și părăsește fericită modernul interior al sălii;
7,31: vine unu împreună cu alții doi; cei doi numără bani și primesc niște pachețele, în schimb; bișnițari, marfă de contrabandă, evaziune fiscală, economie subterană, atenție, în incinta incintei!; o frumoasă salariată citește presa și strâmbă din nas scârbită, pe bună dreptate...
7,38: iese bișnițarul, cu mâinile goale; minunata doamnă se sperie de decibelii crescuți la trântitul ușii, ascunde, vertiginos, presa în sertar, dar alarmă falsă, nimeni, așadar, își reia captivanta preocupare;
15,03: în încăpere, un ins cu halat discută cu altul fără; se ceartă, se înjură ca birjarii, ... bip!..., fac gesturi ce nu pot fi reproduse, cel cu halat își ridică poalele și își arată dosul, motiv pentru care își administrează reciproc pumni periculos de energici;
15,11: intră un musiu salariat, plonjează la birou fără a-i lua în seamă pe bătăuși, îi respinge virtual cu mâna, „n-am timp de voi și de nimicurile voastre”, pare a zice, și scrie ceva; unul din birjari pornește spre ieșire, ștergându-se la gură cu mâneca halatului, după câte se pare, destul de soios, contrar regulamentului - capitolul ținută obligatorie și curată, iese în viteză cu un carnețel la subțioară, dar în buzunar;
15, 18: în birou, nici musca, dovadă că mai e mult de făcut în ce privește disciplina la locul de muncă și în privința respectării programului de lucru; sugerăm a se prelucra încă o dată și încă o dată, cu salariații, regulamentul de ordine interioară al societății;

Grupa de urmărire a fabricației, orele:
7,00: în birou, trei salariați; unul întreabă și notează, ceilalți răspund fără să scrie; consultă niște dosare groase cât cărămida dublă; o salariată se holbează, altul cască fără să ducă mâna la gură, celălalt se mângâie pe abdomen a stare de prea bine;
7,13: vine unul, pleacă altul; vine altul, iese celălalt; ce mai, mișcare ca pe bulevard, trăsura mai lipseșește...
7,20: unul o ia din loc, ceilalți scriu; ceilalți pleacă, unul scrie;
7,26: se lucrează: unul pălăvrăgește, restul cască plictisiți;
7,34: intră cineva, se agită neputincios, amenință zadarnic, în cele din urmă renunță, dezamăgit, probabil șeful lor...
7,35: unul urlă pe neașteptate, altul ridică amenințător scaunul, un arbitru voluntar îi desparte; la ei, ca la ospiciu!
15,00: patru inși frunzăresc dosare, desene;
15,09: cineva intră, însă iese imediat căci e fluierat ca la stadion cu deștele în gură; ca la un semn, se împrăștie toți, ca niște potârnichi, pst!, directorul...
15,17: intră o mândrețe de femeie, caută din ochi, deschide un fișet, țipă; probabil vreun șobolan, leșină; nu pot s-o ajut de unde mă aflu cățărat pe stâlpul halei, iar să cobor repede nu-i floare la ureche; are, totuși, noroc, apar trei colegi de bine, o iau pe sus și o duc la cabinetul medical: ”Repede, un doctor, cheamă ambulanța!”...; incidentul a nu se înregistra ca accident de muncă, o banală criză de panică...
15,20: apare o mulțime de salariați, își aranjează lucrurile pentru plecarea acasă...

Concluzia de încheiere: fotografierea locurilor de muncă se desfășoară anevoios; prin amplasarea neinspirată a locurilor de veghere, cabinele personalului direct productiv, cu preponderență feminin, sunt greu de supravegheat, dușurile asemenea, rareori și numai prin gaura cheii; locurile de observație directă, de cele mai multe ori, improvizate pe poduri rulante, pe stâlpi ai fabricii, pe acoperiș, în poziții de nesiguranță, nerecomandabile din punct de vedere al protecției muncii, prezintă un grad ridicat de risc. Șef serviciu, I. Condeescu.

Impresionat de spiritul de abnegație al raportorilor, directorul dispuse, în scris, pe colțul din dreapta- sus al notei informative, ca Serviciul Raportări Informări să fie suplimentat cu personal de specialitate, de preferință foști lucrători la Cooperativa Pleoapa și Timpanul, și dotat cu echipament adecvat: pixuri, agende, aparate de fotografiat, camere video, ocheane, telescoape, frânghii, combinezoane verde cameleon, bocanci cu talpă flexibilă și, pentru o mai bună camuflare, cu măști.