Fiindca aceeasi melodie nu mai suna la fel, aceeasi tristete nu mai e atit de trista, obrajii nu imi mai sunt moi si rosii iar ochii nu mai privesc printr-o perdea de lacrimi. Peste zimbetul amar am pus doua lingurite din dulcele uitarii. In tara dorintei mele in care tu erai regina, focul pasiunii mi-a mistuit iubirea, si vantul resemnarii imi spulbera cenusa amintirilor.
Te gaseam intr-o clipa printre un milion de femei, dar acum te pierd cand esti singura intr-o camera goala. Plangeam cu un ochi pentru mine si unul pentru tine ca sa poti ride tu. Ma durea pentru amandoi doar ca sa nu te doara pe tine, iar acum a disparut chiar si durerea mea.
Au disparut plimbarile lungi si solitare, noptile negre in care stateam de veghe si zilele in care uitam de foamea trupului fiindca foamea sufletului era mai mare. S-au dus suspinele ce impingeau aerul pana la capatul lumii si fiecare suflare era ultima. Am uitat cat de sarate sunt lacrimile si cit dureaza un oftat. Am uitat ca cea mai lunga melodie canta o noapte, se odihneste ziua, iar noaptea urmatoare o ia de la capat. Alaltaieri ti-am uitat ochii cand mi-ai intors spatele, ieri ti-am uitat gura cand buzele tale au spus altuia ce mie imi sopteau, azi iti uit atingerea fiindca de mana nu te tin eu, miine o sa uit sa-ti scriu si mi-e frica de poimiine cand o sa-ti uit numele.
Ma invaluie indiferenta, rece si cruda ca un sarpe, rinjind printre dinti "Mda..asta a fost tot".