În urmă cu o lună am primit la redacția revistei pe care o conduc, un hebdomadar sugestiv botezat „Prurit”,un voluminos teanc de epistole, corespondența unei necunoscute creatoare aflată pe treptele afirmării. N-am aflat cine le-a lăsat la ușa redacției, dar ea cuprinde un crîmpei din existența unei sensibile modelatoare de frumos, iar personalitatea celei care le-a redactat mi s-a relevat treptat, citindu-le, de aceea vă înfățișez și vouă un fragment.

28februarie 1997

Dragă Catrinel,
Mă lupt cu sensurile primordiale și tot mai mult înțeleg că am fost aleasă să exprim prin verb toată complexitatea acestei lumi în care trăim, orbi la incomensurabila ei frumusețe. Adevăruri simple, ca petalele florilor: SUS-JOS, MARE-MIC, MIȘCARE-REPAOS, toate mă fac să mă înfior, mă trec transpirațiile și-alerg să le transpun în versuri. Sunt binecuvîntată și scriu în deplină fericire, vers după vers, poem după poem, pînă cînd voi avea un volum întreg și-atunci voi uimi lumea cu profunzimea adevărurilor insondabile pe care le percep.
În semn de-aleasă prietenie un gînd luminos către tine și în loc de mărțișor, iată ultima mea poezie, cea care va prefața volumul „Flori și Sori”:
„Tot ce are pomu-i floare
Tot ce nu-i frumos mă doare
Negru-i ramu’ floarea-i albă
Eu o simt în mine salbă
Acolo unde-i trimeasă floarea
Mă cuprinde-ncet mirarea
Fructul din floare se-nfruptă
Doare-n inimi floarea ruptă”
Cu prietenie, Calandru Sandrina

9 aprilie 1997

Către editura Salamandra
Stimate domnule editor (nu vă ortografiez numele ca să nu vă fac de rîs în fața posterității)
V-am trimis acum aprox. două săptămîni, un manuscris care conține ultimele mele versuri strînse, într-un volum sugestiv intitulat „Refren indus”. Am primit un răspuns needificator pentru mine. Nu domnule editor, sensibilitatea strînsă în aceste versuri unicat nu e o glumă proastă de 1 aprilie, ea reprezintă efortul meu de a arăta cititorilor frumusețea unor lucruri pe lîngă care trecem indiferenți zi de zi. Cred că vă asumați un mare risc refuzîndu-mi publicarea lor, fiindcă fără îndoială, alte edituri, mult mai celebre decît cea pe care o conduceți, vor publica toată inflorescența lirică cuprinsă în ele.
Fără stimă Calandru Sandrina, poetă
P.S. Numele meu nu este, așa cum greșit l-ați ortografiat Șancru Codrina, poate ar trebui să vă concediați dactilografa!

1mai 1997

Domnule editor- șef Barbiel Gicileanu
Inima mea tresare întotdeauna de bucurie cînd văd pe rafturile librăriilor un volum editat de prodigioasa dumneavoastră editură. Știind că sunteți un om capabil și condus de principii estetice imuabile, îmi permi să vă trimit un manuscris consistent care conțin ultimele două volume de versuri pe care le-am născut: „Poeme de pe-o creangă scuturată” și „Scăpărarea din vis”. În speranța că lecturarea lor vă va produce un moment de aleasă bucurie spirituală, aștept răspunsul dumneavoastră pentru a stabili detaliile legate de publicarea lor.
Cu stimă Calandru Sandrina, poetă și eseistă

1 iunie 1997

Scumpa mea Catrinel,
Nu ți-am mai dat niciun semn de viață, fiindcă sunt foarte ocupată cu scrisul. Zilnic mă lupt cu versul și cu editurile. Cîtă orbire în oamenii aceștia, nu pot să perceapă Lumina din versurile mele, deși eu o ofer Lumii, ca o revelație gratuită!
Am consultat zilele acestea horoscopul meu indian și am aflat că sunt Phoenix și o mare bucurie mă va aștepta în prima decadă a lunii august. Mi s-a relevat de asemenea, ceea ce intuiam demult, că sunt reîncarnarea poetei hinduse Chandra Grahamwapami Rohini ceea care a scris inegalabilele melakartas ale Lotusului Ceresc.
Cu dragoste a ta prietenă Calandru Sandrina Chandra Rohini

12 iulie 1997

Domnule Mihai Nicolaescu,
Vă respect opiniile și gusturile în materie de literatură, sunteți un critic competent și obiectiv, dar consider că neincluderea numelui meu în lucrarea dumneavoastră „ Privire distantă asupra liricii post-moderniste” este o imensă greșală, care ar trebuie corectată! Deși nu am publicat pînă în prezent nici o carte, sunt autoarea importantelor volume „Sens și non-sens”, „ Patologia peisajului”, „Arca lui Zeus” , „Porumbelul inclus” și a eseului despre lirica hinduistă „ Raga lui Glagore, al treilea meu ochi”.
În speranța că semnalarea mea va clarifica optica dumneavoastră asupra peisajului literar actual, vă asigur de rspectul meu necondiționat,
Cu stimă Chandra Grahamwapami Rohini ( Calandru Sandrina)

32 iulie 1997

Scumpa mea Catrinel,
Eutherpe fie cu tine, te-mbrățișez cu nețărmurită dragoste! Lupta mea pentru afirmare continuă, în ciuda vicisitudinilor de tot felul, a invidiei confraților și a obtuzității editorilor. Sunt mînită dar nu descurajată; zilele acestea am mai primit o lovitură neașteptată! Știi volumul meu eseistic „ Orbilor” din care ți-am trimis fragmente? Ei bine, am aflat că un poet foarte cunoscut, nu-i spun numele posteritatea îl va judeca pe măsura faptei sale, mi-a plagiat ideea, furîndu-mi și titlul atît de adecvat, din care a schimbat doar o literă...ce mare lucru pentru conștiința sa să schimbe un „L” cu un „T”! Am totuși vești bune, voi citi din creația mea în atmosfera plină de mister, muzică și amiciție, a clubului COLOS (ți-am povestit despre inițiativa unui privatizat în domeniul băuturilor alcoolice și iubitor de frumos și poezie, care a creat acest spațiu „ Cenaclul olograf-lirico-oniric-supranatural”).M-am hotărît să ofer publicului, doar artiști și creatori celebri, poemul meu nepereche „Univers”, îl știi ți l-am trimis acum o lună:
„ Culmea-i făcută din N și F
Perechea lor nefăcută
Există în tandem
De doarme F și N adoarme
Se sucesc de zor adună lumină
F de la Fericire N de la Neant
Lumea bate în geamuri
Precum valul în Taj-Mahal
Luminile din irișii pîlpîie sepulcral
N de la nimeni F de la fiecare
Iar eu în manuscris
Scriu de zor cu lacrimi de sare
Esența lui F e în aparența lui N”
A ta prietenă,creatoare de frumos Calandru-Chandra Sandrina Rohini

August, fără dată

Dragă mamă și tată,
Vă anunț că lansarea volumelor mele de versuri a avut loc pe malul mării. Nici că se putea o locație mai potrivită! Le-am lansat pagină cu pagină, vers cu vers, pe aripile brizei, purtate în cioc de pescăruși, mîngîiate de undele limpezi,serene!
Știu că vă bucurați pentru mine, întotdeauna ați vegheat asupra mea, deși nu mi-ați înțeles menirea, destinul meu de a redeștepta frumusețea nevăzută a acestei lumi! Dacă vă urmam sfatul, știu că ați fi vrut dintotdeauna să devin medic oftalmolog, sufletele senine ale cititorilor mei nu ar mai fi avut fericirea să rezoneze la versurile mele. Aș fi stat toată ziua într-un cabinet medical, îmbrăcată într-un halat imaculat, înconjurată de instrumente reci și în loc să sondez adîncurile nevăzute ale Frumosului, aș fi cercetat doar cornee, pupile și funduri de ochi, aș fi tratat conjunctivite și blefarite, aș fi prescris ochelari miopilor! Lumea e oarbă la poezie și destinul nostru al oftalmologilor lirici este să deschidem ochii oamenilor de rînd, să-i facem să se holbeze la adevărurile fundamentale fără să clipească, să le picurăm în al treilea ochi, cel al sufletului, esența nepieritoare a Frumosului!
Sper să aflați în curînd vești bune despre mine, lumea începe să cunoască numele meu și sper să public cît de curînd o antologie cu toate versurile mele.
Cu drag a voastră fiică Sanda
P.S. Dragă mamă, te rog la ceremonia de decernare a Herderului să porți taiorul acela bleu-jandarm care mi place mie!