SCENARIUL CEASULUI PANDISPAN
de Raul Romaniuc

Anul viitor, lumea a III-a , timpul se opreste pentru a fi observat si cercetat de o forta neinsemnata. Se alege un continent, dupa coordonate jucate la bingo, o tara dupa numarul de locuitori, un oras in functie de caracter.
Castigator este continentul Gasca, tara Gondola, orasul Viespe cu caracterul Bondar. Se pun in aplicare toate planurile si metodele pentru a opri timpul, masinaria inexplicabil de bine construita se pune in miscare, sunetul scos de ea seamana cu deschiderea unei noi fabrici nucleare, mirosul ei este de fier industrial, greu si rece. Transmis ca o bacterie prin aer, purtat de vantul care lucra pentru ei, observatorul ajunge in centrul orasului se opreste pe o floare , o admira, o miroase , se freaca de petalele ei proaspete si catifelate, cand vantul primeste ordine sa il arunce in canalizarea orasului pentru a-si incepe munca. Trimis acolo pica direct in apa de culoare inchisa. Lui nu ii place acolo, isi face treaba repede si se urca inapoi sus sa treaca pragul spre adevarata actiune. In timp ce isi facea loc printre grilajul gurii de canalizare, el vede un grup de fete impietrite de efectul timpul oprit. Cu 2 secunde inainte de a fi timpul oprit, fetelor li se intamplase ceva minunat, una din ele a primit un telefon in cap care o anuntase ca in curand va fi sub lumina reflectoarelor, alta afla ca i-a venit ceasul, iar ceasul ii sugera ca scenariul vietii ei nu se potrivea cu muzica din aceea perioada.
Observatorul se apropie de ele pana cand le simte mirosul, il adulmeca, incepe a mirosi de sus in jos, de jos in sus de la stanga la dreapta, de la dreapta la stanga, era culmea bucuriei. Dar cand i-au venit ochii in cap observa ca ele erau urate si strambe si ca locuiau intr-un copac numit de oras BAIRAM. Observatorul le felicita si pleaca. Rataceste asupra orasului si ajunge pe strada Pandispan, unde, o frisca care circula cu viteza mare se izbi de perete. Amuzat de cele vazute, observatorul isi continua aventura, ajunge in padurea de cuie ruginite unde murele erau mucuri de tigara aruncate de pacientii clinicii de TBC care tocmai ii facuse doctorului o radiologie nucleara. Radioscopia locului il lasa rece pe observator , iar inima lui incepe a bate .. isi aducea aminte de ultima lui vizita la ecograf . Pe cand era inca o simpla fiinta. Acum el actiona ca un sonar amplasat intr-o mahala de catre cel mai mare bastard.