După ce adormi bărbatu-său, îi fură cheile din buzunar și coborî tiptil în bucătărie.
La zece minute după ce l-a sunat pe Nelu, a ieșit la poartă.
- L-ai văzut pe Șeful la știri?
- Da. Se pare că domnul tău se-nvârte în cercuri înalte. O să fie greu să-l dovedim. Cât timp va fi plecat vreau să facem un plan de bătaie. Mă întorc într-un sfert de oră să-ți aduc cheia.
După un sfert de oră, Vasilica era din nou la poartă.
- Să nu uiți să-i pui microfonul la costumul de mâine și cred că ar fi mai bine să stai acasă, ca să nu dai de bănuit.
- Ai dreptate, Nelu. Atunci vorbim mâine seară?
- Nu. O să vorbim pe-ndelete după ce pleacă. Trebuie să fim cu ochii-n patru, ca nu cumva să pună pe cineva să te urmărească.
Dimineață, după ce i-a „pregătit” costumul, a coborât din nou în bucătărie.
- Ce face Mama-Chiva? Este mai bine? Întrebă el, molfăind cu poftă ochiurile pregătite de nevastă-sa.
- Da, este mult mai bine, răspunse ea, mirată de grija lui. Vrea să-l vadă pe Alex. Astăzi voi merge iar la ea.
- Bine faci! Vezi că deseară la zece trebuie să plec. Să-mi faci bagajul! Zise el pe un ton rece, ștergându-și gălbenușul de la gură și ridicându-se de la masă.
- Cu plăcere! Cafea nu bei?
- Ce tot mă întrebi în fiecare dimineață? Þi-am spus că beau la birou! Răspunse el nervos, trântind ușa după el.
Pe la prânz, l-a luat pe Alex și-a plecat spre femeia care-o crescuse. Mama-Chiva locuia într-o casă modestă, dintr-un cartier sărăcăcios al orașului. Când au intrat pe poartă, bătrâna era pe o bancă în curte. Purta un capot de casă din diftină neagră, care-i acoperea genunchii-încins cu un șorț-iar din broboada legată la ceafă îi cădea pe fruntea încrețită de riduri, un smoc de păr alb. Părea să-i aștepte.
- Ați mai venit pe la mine? Hai Alex, pup-o pe buni, că tare i-a fost dor de tine!
Băiatul n-a așteptat să fie invitat încă o dată, a fugit spre bătrână, sărindu-i în brațe.
- Și mie mi-a fost dol, buni!, spuse băiețelul sărutând-o pe obraz.
- Stai că mă sufoci,dragul bunicii! Și de mămica ta mi-a fost dor, spuse bătrâna, ridicându-se de pe bancă și sărutându-și fiica adoptivă.
Simțind dragostea din sufletul aceastei femei, care o crescuse fără să-i fie nici măcar rudă, Vasilica n-a mai putut să se abțină și a izbucnit în plâns.
- Ce s-a întâmplat, draga mea? Haide înăuntru să bem o cafea.
Auzind povestea, bătrâna s-a întristat și a început să plângă, frâmântându-și mâinile a neputiință, iar într-un final a izbucnit furioasă:
- Așa ceva nu se va întâmpla, îl omor cu mâna mea. Cu mâna mea-l omor pe neisprăvit! Urla Chiva, luând bastonul care se odihnea lângă ea și ridicând-ul în aer. Ce?...S-a ajuns?...A uitat neisprăvitul c-ai lăsat școala și-ai muncit ca să ajungă el om!...Numa că omenia nu se-nvață la școală, fata mea…Cu cine să semene? Și cine să-i dea educație? Prefăcuta aia de mumă-sa? Haide până la vecina mea, Săftica-vrăjitoarea. A fost la niște cursuri de leacuri și otrăvuri în America de Jos. Ne dă ea vreo idee.
- Alex, joacă-te afară cu copiii, spuse bătrâna intrând împreună cu fiică-sa în bucătăria vrăjitoarei de peste drum.
- Am ceva care v-ar putea ajuta, spuse vecina după ce ascultă toată povestea. Este o toxină extrasă de la peștele balon. Induce paralizia totală sau parțială, depinde de cantitatea ingerată. Avantajul este că are și antidot, spuse vrăjitoarea scoțând două sticluțe din soba, care pe timp de vară o ținea drept depozit.
- Și dacă se descoperă otrava la analize?...Și dacă moare? Zise Vasilica făcând ochii mari.
- Ee..și dacă moare ce! Scapă pământul de-o greutate, zise bătrâna plină de ură.
- Nu moare. Îți dau doza în funcție de greutate și garantez eu că nu dă colțu. Nu apare nici la analize pentru c-a fost amestecată cu alte substanțe chimice care induce testele în eroare. Am văzut cu ochii mei în Brazilia, un paralitic, otrăvit cu toxina asta.
N-avea nici pe naiba…numai că era puțin…țeapăn.
- Nu știu ce să spun! Trebuie să mă sfătuiesc mâine cu Nelu și vă dau răspunsul.
În acea seară, Marian a ieșit pe ușă cu bagajul făcut de nevastă-sa, fără să-i arunce măcar o privire sau o vorbă de rămas bun.
„ Și dacă aș fi fost o mobilă, tot mi-ar fi aruncat măcar un ochi. Cred că ai să stai
puțin țeapăn, dragul meu” și-a spus ea cu ochii plini de lacrimi.
A doua zi, după ce a rugat-o pe Maricica să meargă cu copilul în parc, l-a primit în casă pe prietenul ei detectivul.
- Am crezut că vei da înapoi, aflând în ce afaceri este băgat soțul meu.
- Nu! Þi-am promis că te ajut și n-am să te las la greu. Și…de ce să nu recunosc îmi plac provocările și adrenalina crescută la maxim.
- Îți mulțumesc, Nelu. Nu știu ce m-aș fi făcut fără tine! Ce zici despre otrava care ți-am povestit?
- Bărbatu-tău are relații și bani, așa că nu este foarte simplu să-ți iei copilul și să dispari.
Am vorbit cu un prieten de-al meu, avocat. Dacă soțul tău ar fi în incapacitate fizică și mentală, conform legii, tu ai putea să-l reprezinți la firmă și să iei decizii în numele lui. Acum hai să vedem ce se află în spatele acelei draperii, spuse Nelu, ridicându-se de pe fotoliu.
Toată mobila din cameră, era veche dintr-un lemn de esență rară cu multe ornamente și încrustații, peretele din față era acoperit de sus până jos, cu rafturi de cărți vechi. În dreapta, așezate pe o comodă, stăteau câteva sticle cu băuturi și pahare, iar în mijlocul camerei trona un birou uriaș.
- Ce cauți? Întrebă ea, uitându-se la el cum pipăie pe dedesupt, piesele de mobilier.
- Uite asta caut! Zise el în momentul în care s-a auzit un clic și placa biroului s-a ridicat scârțâind. Într-un spațiu lat aproape cât un sertar, se vedeau acte, dvd-uri, un reportofon și un pistol. Între acte, era și cererea de deschidere a contului din Elveția, împreună cu specimenele de semnătură.
- Contul este deschis pe numele asociatului și soțului tău și uite aici în colț a scris parola lui de accesare a contului. Ia să vedem ce este pe dvd-uri, zise el, deschizându-și laptopul. Pe ecran au apărut imagini cu soțul ei, negociind cu un arab prețul pentru un transport cu muniție, înregistrare în care străinul pomenea numele senatorului.
- Bănuiesc că Ori a filmat toată scena. Ia să vedem ce este pe caseta audio, spuse Nelu, plin de curiozitate, apăsând pe „play”.
Camera s-a umplut de vocea „Sefului” care le dădea indicații celor doi prieteni. O discuție asemănătoare cu cea inregistrată de el la pensiune.
- Văd că bărbatu-tău și-a luat toate măsurile de siguranță. Ia să ni le luăm și noi, făcând câte-o copie. După ce a terminat, a pus totul la loc cum a găsit, încercând să nu lase nici un semn al trecerii lor și au părăsit camera.
- Hai să mergem să închiriem o casetă de valori pe numele mamei tale și să cumpărăm „elixirul nemișcării veșnice”, încercă el să facă o glumă.