La 22 august a.c. a avut loc lansarea cărții Nodul din cer al poetesei Carmen Lumiere, unde a participat și scriitorul și publicistul Liviu Nanu din partea site-ului agonia.ro. Volumul cuprinde 105 poeme și șase pagini cu grafică. Poezia se încadrează în zona cubismului, grafica explicitează...
Poeta cercetează cu un curaj deosebit teme ale poeziei de dragoste dar nici teritoriul filosofic nu îi este străin: le tratează pe ambele cu naturalețe.
Introspecția se manifestă vis-a-vis de sine însăși în conexiune directă cu Dumnezeu.
Extrage substanța vitală, benefică, și rezolvă stilistic problematicile vieții, direct și fără complexe. Trăirile îi sunt febrile.
Descoperim aici două laturi ce acum s-au intersectat: calitatea de femeie, soție și mamă, dar și legătura firească Om-Dumnezeu prin Iubire.
Viața îi servește bune și rele, le trăiește și le concretizează poetic prin rugăciunea poetică și nu numai. Dumnezeu îi este cel mai aproape.
Carmen Lumiere investighează cele pământești întocmai omului de știință și concluzionează...
Din ancestralul ființei sale poetesa cerne, în dialoguri și monologuri interioare, iubirea de Oameni și iubirea de Dumnezeu -egal, echilibrat și profund, precum poemele sale. Găsim versuri adânci și versuri „efecte speciale” prin care ne descoperă microcosmosul ei interior. Relativul și absolutul se îmbină perfect.
Carmen Lumiere prezintă în prim-plan lupta vieții cu moartea în urma căreia nu rămâne decât ea însăși și verbul „a trăi”.
Omul din ea caută necunoscutul, descifrându-l pas cu pas, mergând până acolo încât să descopere culori inefabile- de substanță, și nuanțe încă neinventate. Teoria formelor fără fond nu își găsește în nici un fel locul în acest volum de versuri. Formele poemelor sunt geometrice- rotunde ori colțuroase, spațiale ori în planuri întretăind spații închise- banalul cotidian. Peisajul puternic pastelat- grafica explicitează totul, este uneori adus și „alb și negru”.
Metaforele sunt concrete, concretul e concret, reprezentând însăși chintesența trăirilor sale. Trăiește intens tot ce se poate trăi omenește, sintetizează cu ajutorul cuvântului scris metafizica trăirilor sale. Își prezintă ideile logic dar și „absurd” pentru neinițiații în arta exprimării cuvântului. Naște idei noi filosofice, contemplă absolutul, ignoră banalitățile și cu toate astea nu cade în extrema misticului și nici în aceea a ideilor preconcepute. Prezintă echilibrat și „echidistant” viața în toată splendoarea ei - dar și dedesubturile acesteia.
Poeta Carmen Lumiere născocește miraje poetice pe care le analizează cu mare atenție - pe care le așează în sufletul cititorului cu deosebita grijă.
Femeia Carmen Luminița Ciutură încearcă și reușește cu forțe nebănuite să învingă timpul și să meargă mai departe trăind la fel de intens poezia și viața. Vârsta nu are nici un fel de conotație în ceea ce scrie… Nu își regretă istoria personală...
Echilibrul femeii și poetei e absolut... În poeziile cuprinse în acest volum de debut se distinge lupta perpetuă cu timpul ce ne macină viața la moara căutărilor continue. Poezia Luminiței e una de tip pozitivist.
Umblatul printre aștri, pașii pe pământ, alergătura printre cuvinte - cu ele însele la brațul sufletului, îi sunt botez de foc descătușării. Timpul, ca pentru toți ceilalți muritori, e ireversibil.
Folosește jocuri de cuvinte, verbe, propoziții și fraze întâlnite și nemaiîntâlnite... Un joc multicolor al versurilor albe...
Albul și negrul nu își au locul decât ca decor și numai atunci când crede poeta că e strict necesar.
Înfruntă necunoscutul scrisului, cunoaște tainele din cuvinte, stă de vorbă cu luna și soarele, cu plânsul și cu râsul, cu sângele și cu albastrul din el, descântă „cu pașii ploilor pe mare” lumea minunată a poeziei, simbioza dintre vers și aceasta este perfectă.
Carmen Lumiere meditează într-un fel special pe marginea existenței acestei lumi cât și a celei de dincolo de cer. Existențialismul e sondat cu mare usurință și definit în cel mai pur stil poetic.
Realismul e unul prompt și se descrie cu ușurință în unele poezii - conturează la modul cel mai fin granițele unei vieți împlinite.
Clipa îi e benefică și tămăduitoare, o trăiește cu intensitate, zâmbind, râzând, plângând, scriind, citind, îngrijindu-și familia: trăind!

La 22 august 2009, Dumnezeu a legat strâns, într-un nod poetic, două destine frumoase ale aceleiași vieți - în forma lor cea mai sublimă: femeia Carmen Luminița Ciutură și poeta Carmen Lumiere.

„Citiți aceste poezii și vă veți bucura că în biblioteca dumneavoastra a intrat o carte bună”.(Prof. Mircea Dragnea, membru U.S.R.)