Unul voia să dovedească, sprijinindu-se pe autoritatea lui Pitagora, că el mai trăise și alte vieți; și cum un altul nu-l lăsa să-și termine vorba, primul îi spuse celuilalt:
- Și ca dovadă că am mai trăit o viață, este faptul că-mi amintesc că-n altă viață tu erai un biet morar!
Atunci omul, dîndu-și seama că este luat peste picior, recunoscu că era adevărat; și că acum, după ce-i spusese că a fost morar, își amintea și el că celălalt, în altă viață, fusese măgarul care-i căra sacii cu faină de la moară...



Un pictor fu intrebat de ce el, care picta talouri atât de frumoase, dar care, la urma urmei erau niște lucruri neînsuflețite, făcuse niște copii atât de urâți.
La care pictorul răspunse că tablourile le făcuse ziua, iar copii, noaptea....



Un om luă hotărârea să nu se mai întâlnească niciodată cu un anume prieten de-al său, pentru că acesta avea prostul obicei să-și bârfească mereu prietenii.
Într-o zi, amicul părăsit se jelui celuilalt; și după ce îi înșiră pe îndelete părerile lui de rău, îl rugă să-i spună pricina care-l făcuse să uite vechea lor prietenie.
La care omul răspunse:
- Nu mai vreau să ne vedem tocmai pentru că țin mult la tine; și nu vreau ca tu, vorbindu-mă altora de rău, pe mine care-ți sunt prieten, cei ce te-or auzi să-și facă – la fel ca mine – o părere proastă despre tine, ascultîndu-te cum mă bârfești. În schimb, dacă nu ne mai vedem, lumea va crede că suntem dușmani; și când te vor auzi că mă vorbești de rău, așa cum ai obiceiul, nu te vor mai osândi, așa cum te-ar osândi dacă ne-ar mai vedea împreună.





"Scrieri Literare"
Editura Albatros - 1976