Visul unui țăran prost



Nici nu știu de unde să încep. Poate de la dorința oamenilor de a face bani din nimic și de-a avea timp liber pe măsură.
Mirela Bobârnac, o agreabilă și foarte activă persoană, având propria afacere cu produse farmaceutice naturale, m-a invitat să particip la prezentarea unor oportunități de afaceri la Centrul de Conferințe Milenium din București.
Este o treabă serioasă, mi-am zis când am aflat de locul unde se ține întrunirea. Mirela mi-a dat și un telefon pentru a lua legătura cu o altă doamnă aflată în miezul problemei și ... m-am dus.
După prezentarea făcută acolo, aveam cel puțin trei motive pentru a o reține pe doamna care mi-a stârnit curioziotatea. În primul rând o chema ca pe soția mea. Dar ceea ce o făcea să atragă atenția oricui, era mersul ei. Șchiopăta în așa fel de parcă întreaga ei esență era exprimată în acel picior pe care îl legăna și târșea în același timp. Dacă m-ați întreba cum avea coafura, îmbrăcămintea sau fața, n-aș putea să vă spun !
Alt motiv pentru care am păstrat-o în minte a fost întrebarea ei retorică ....
- În ce categorie vreți să fiți, în rândul celor 10% din populația globului care dețin 90% din bunurile acestei planete ... sau în rândul celor 90% din slujbașii umili care dețin doar 10% din bunuri ... Crede și te vei vindeca este un precept biblic; crede și te vei îmbogăți, este deviza noastră. Doamna șchioapă se unduia lasciv pe podium și din când în când, proiecta pe un ecran niște grafice imense. Mersul ei aproape mă hipnotiza.
Esența în obținerea prosperității noastre, a celor ce suntem azi aici, o reprezintă crearea unei rețele complexe de consumatori, care să folosească doar produsele Noroad. Bunurile vehiculate de noi sunt cele mai bune din lume și sunt garantate pe o perioadă nelimitată ca timp. Am să vă dau un exemplu de cum putem beneficia de această șansă. Se oprește din mers, ne privește cu atenție pe toți și-n cele din urmă arată cu mâna spre centrul sălii, unde stăteam eu. Mă uitam în stânga și-n dreapta mea, încercând să identific persoana vizată.
-Domnul, domnul care a venit primul în această seară,...
- Eu ?! o întreb mirat.
- Da, da, cum vă numiți ? Îi spun numele și începe un calcul pe tablă.
- Să presupunem că domnul Nicolae cunoaște doar trei persoane de încredere, dispuse să intre în afacerea noastră. Iar fiecare din acestea, cunoaște tot trei persoane ... Deja n-o mai urmăream pe doamna cu mersul ei unduit. Îmi spunea cât o să câștig după primul an, al doilea, după cinci ani, zece ani, și mai mult,până mă trezeam putred de bogat!.
Când dânsa a terminat demonstrația, au urcat pe scenă și s-au autoprezentat trei lideri zonali care, mărturiseau ei, au reușit în această afacere. Păreau identici prin îmbrăcăminte, mod de exprimare și mai ales prin faptul că după ce ajunseseră în culmea disperării(unul fusese diagnosticat că are cancer,altul ajunsese insolvabil după o afacere păguboasă și trebuia să meargă la pușcărie, iar o doamnă nu mai avea serviciu de un an și jumătate) afacerea Noroad le-a deschis drumul spre bunăstare ..și sănătate.
Oare de ce nu m-au convins ? Aburesc oamenii prin crearea iluziei că te poți îmbogăți fără efort ... așa gândeam, iar doamna șchioapă perora:
- Din această afacere, concepută într-o primă etapă ca o distracție, veți obține venituri suplimentare în funcție de câtă atenție îi acordați ! Veți fi surprinși să constatați ce mult timp liber vă rămâne la dispoziție, câți oameni interesanți veți întâlni, câte oportunități de a călători în lume vor apare și mai ales că ați reușit să creați ceva în viață, rețeaua de produse Noroad pe care o lăsați moștenire copiilor,sau dacă nu aveți copii ,unor persoane dragi. Trebuie doar să vă instruiți, vă punem la dispoziție materialul necesar, ultimele cărți publicate în domeniu și o casetă, costă numai ...
Nu auzeam ce spune doamna ... Mintea îmi hălăduia prin Evul Mediu când se vindeau indulgențe pentru iertarea păcatelor. Și acei oameni păcătuiau nu glumă. Își cumpărau însă o indulgență, sau poate mai multe și se puneau la adăpost, credeau ei, de pedeapsa divină ...
În epoca modernă e la modă așa zisa recunoaștere internațională, notorietatea obținută prin Omul Anului, Primele o mie de personalități ale mileniului doi,Primele zece personalități ale mileniului trei ... și tot așa.
Am primit și eu o astfel de invitație, prin care eram anunțat că un comitet internațional, la propunerea domnului X, a analizat activitatea mea „prodigioasă” și a hotărât să mă declare Omul Anului ... cu obligația însă de a trimite urgent 150$ în contul... Sunt un zgârâie brânză, altfel.... aveam cu ce mă lăuda acum.Văzând ei că nu scot nimic de la mine, mi-au propus să devin coeditor,fără a plăti însă nimic,doar să le trimit o listă de vreo sută de inși, cu adresele complete, reprezentând personalități științifice, artistice, politice, etc.,Și treaba asta mi s-a părut complicată. Mulți aspiră la notorietate, la nemurire chiar ... În viață fiind, unii au o recunoaștere maximă, obțin chiar premii și apoi ...intră în anonimat pentru totdeauna!
Așadar, ce las moștenire fiicei mele, o rețea de consumatori produse Noroad, o diplomă și o plachetă de Omul Anului, sau niște norme de viață, principii și învățătură pentru toate zilele pe care i le-a dat Dumnezeu...


Nicolae Aurelian Diaconescu