poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-05-28 | | Înscris în bibliotecă de Marta Cremeny
Ca benzile de magnetofon, încâlcite, ca bobinele de film călcate-n picioare în sala proiectorului, acolo, sus, în Camera Luminată, așa este părul tău, iubita mea. Slavă Þie, Doamne al cinematografului de noapte, care-ai izvodit-o pe iubita mea, unduitoare și plină de surprize ca 32 de programe de satelit! Cu nuri care promit delicii fără de sfârșit, desprinse din serialele teve.
Regele ecranului m-a luat în cămările sale și mi-a descoperit a șaptea pecete a artei. Minunată ești tu care mă chemi la rugăciune înaintea mesei, muezinul pătimaș al lecturilor horror și interzise. A îmbătrânit lângă tine cedrul și chiparosul s-a mutat pe etichete. Un superb parfum de toaletă se face astăzi din sămânță de cedru, pentru ca tradiția să se păstreze. Din elitrele suave ale tranzistorilor frumoase agrafe ai face din părul Tău. Și apoi să privim, împreună să privim, nunta noastră pe video, întâmplată acum două mii de ani. O, Christoase, Dumnezeul nostru, mai cântă-ne un cântec de dragoste pe sintetizator. Bagă un acord, Doamne, care să ne bucure, un marș nupțial care să trezească nunta vlăguită din oasele noastre. Eu n-am trăit, Savaotul meu, decât pentru nunta asta din cer, cu ceata Heruvimilor și corul Serafimilor pe o bucată la orgă electronică, în Ierusalimul ceresc. Pune un claiderman acolo, un janmișeljar sau un vanghelis, ceva ușor să ne dezmorțim din extazul cuplului. C-am băut și-am vomitat pe portative de-atâtea ori, că ne-au dat la gioale băieții din cartier și ne-au pocit mutra până le-am dat și banii de țigări, c-a venit fiscul să ne ia ușa de la intrare în gaj, asta nu mai contează. Acum suntem o parte a nunții, acum suntem și taraful și tacâmurile și florile de hârtie gofrată din pieptul invitaților, și nunul mare și socrul mic, acu suntem luna de miere și călătoria de nuntă, totul. Am ajuns să ajungem una cu lucrurile nunții noastre de cartier, săvârșită-ntr-un cort sub umbrarul casei părintești. Hai, mesean destoinic și beat îndeajuns cât pentru un nuntaș vrednic și cuviincios, sărută, rogu-te, pariura miresei, voalul ei alb și soarbe din talpa condurului care-o strânge, prima ei sudoare de femeie măritată, că, zic bătrânii, asta vindecă boli. Cică vindecă aprinderea la plămâni, vindecă de rău descântec, de legătură și făcătură.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate