poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-04-21 | |
De câteva zile am un obicei prost. Stau în word. Nu mai am casă decât în foldere și pagini setate 2+2+2+2 cm și mă gândesc așa, amuzată, că într-o zi vor fi metri. Cubi.
Ei, hai, nu exagera! Orice aș face, nu pot ajunge mai devreme cu 3 minute. Mă urc în taxi. Incredibil, în fiecare zi, două drumuri. Aceleași. Sunt drepte, apoi fac stânga-dreapta-a doua la stânga-dreapta. Și urc. Deschid alt word. Nu, greșesc, e aceeași variantă de câteva săptămâni. Altfel te-ai fi confuzat de tot! Noroc că la întoarcere am liftul. Ieri am râs, epuizată, pe la trei noaptea cu Nicole. Se prăbușește sau nu se prăbușește? Aceasta-i întrebarea!. Nu, nu râdeam de oboseală și nici rău de lift nu aveam, ne jucam în word cu metafore pe tema unei cărți despre explorări și prăbușiri. Glumă-glumă, dar Anda știe prin ce trece... numai ea știe. Doamne, cum o fi? Cum o fi să nu mai poți respira și să se învârtă totul cu tine, să simți că mori în câteva secunde cât liftul coboară? Mai ales când coboară... Taxi! Dimineața. Evident, unii șoferi deja mă cunosc. Unul și-a amintit că astă vară m-a dus cu un tort enorm și a venit o doamnă mai în vârstă să mă ajute. Era ziua dumneavoastră, evident!... Nu, nu era, dar nu i-am spus, să nu-l dezamăgesc pe om, uimită în același timp de câtă ținere de minte are. Te șochează să vezi ce impact ai asupra oamenilor, indiferent de nuanțe, de tonuri, de semnificații. Te cutremură să vezi câți oameni te țin minte pur și simplu. Hm... Să nu uiți asta! Revin în word. Cuvintele curg șuvoaie... Indiferent ce, cum, către, unde. Se scriu. Le scriu. Le simt. Eu pe ele? Sau ele pe mine...? Un taxi din cuvinte. Vehicul preferat. M-ar conduce cu viteza sufletului sau a gândului? Spre casă. Întotdeauna. Fără să mai oprească la nici un semafor. Cuvintele nu cunosc roșul decât în sânge, atunci când îmi pulsează de sensuri și nu mai știu pe care să-l las aici, la suprafață. Întotdeauna te-au preocupat chipurile și nevăzutele sensuri. Profunzimile și înalturile. Revino, dragă, pe pământ! Te așteaptă Fly! Te sună centralista că ai uitat de comandă și nu mai stă șoferul după tine! Hai, termină odată fraza aia și fugi! Du-te! Zboară! În word, unele cuvinte vin automat. Penița este mai îndurătoare cu pauzele. Cu tăcerile. Cu reflectarea. Oprește cuvintele între picături, ca la un semafor cu lumină intermitentă. Prioritățile... poate le știți și dumneavoastră!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate