Azi tovarășul Nicodim s-a reîntors de la cursurile de perfecționare.
- Am adus corespondența,- sise Marcela și ieși din cabinetul șefului.
- Dumnealui luă la întâmplare din pachet un ziar, să afle ce se mai face-n lume. Și după cum peștele se curăță de la coadă, așa începu și el să citească ziarul… de la ultima pagină.
Citi titlurile, dar nu găsi nimic interesant. În colțul de jos al ziarului observă un „Ceainword zoologic” și ochii i-au rămas atrași de pătrățelele lui. „Pasăre domestică”. Cocoș,- îi trecu prin minte șefului. Răspunsul se potrivi. Completă primele pătrățele. Citi mai departe. „Animal carnivor”. Lup? Nu, nu se potrivește. Mai departe. „Animal domestic”. Din cinci litere. Berbec? E din șase. Nu merge. Ce animale domestice mai sunt? Bou… vacă… țap. Tot nu merge.
Zbârnâi telefonul. Șeful luă enervat receptorul:
- Alo! Vă ascult. Mai repede, că tare-s ocupat. Cine mă solicită?
- Petrică Tuchiluș, din secția de asamblare. Vă rog să-mi dați încă doi muncitori, dar de treabă, că cei trimiși de dumneata toată ziua bat cărțile.
- Nu mă deranja cu fleacurile. Telefonează-i adjunctului. Acum n-am timp. Mă chinui aici cu rezolvarea… planului. Probleme, frate, nu șagă!
- Da-a-a…
- Nicodim trânti receptorul și se gândi din nou la… animale.
Iar zbârnâi telefonul.
- Cine oare n-are ce face? Nici n-ai chip să rezolvi ceainwordul ista din cauza lor…
- Ascult!
- Tovarășul Nicodim?! Grigore Flocăil, maistrul de schimb. Arde planul…
- Nu te aud bine. Ce arde?
- Ardezia…
- Și la mine arde… Ceainwordul, zic!
- Atunci scoateți-l din priză, că acuși vă trimit electricianul…
Nici nu știe, prostul, ce-i aceea ceainword. Crede că-i samovar! Trebuie urgent să-l trimit pe vreo trei luni la cursuri de perfecționare. Și acolo o să învețe carte, măgarul…
Și ce animal domestic din cinci litere să fie, naiba știe?- își tortura mințile dumnealui. Evrica! Păi, i-am zis pe nume – măgar.

(Săptămânalul „Literatura și arta” nr. 41 din 7 octombrie 1986)