S-au dus dis-de-dimieață la biserica simplă și dărăpanată din colțul străzii. Iubeau locul acesta unde se simțeau atât de aproape de divinitate.Aici nu se mai gândeau la nimic altceva decât la credința lor în Dumnezeu. Au ascultat în linște slujba preotului batrând. Deși nimeni nu îl aprecia și toți știau de obiceiurile sale neortodoxe, stăteau cu ochii plecați în fața lui ca în fața unui sfânt. Ascultau tot ce zicea Biblia și păstrau mereu în suflet cele zece porunci.
" Nimic nu e mai importatnt decât să te simți cu sufletul curat și cu inima împăcată."
Așa gândeau toți fii lui Dunezeu din acea biserică. Știau că îi vede și îi ajută dacă vor călca pragul casei Sale. Ce oameni cedincioși...

" Oare ce să mai fac de mâncare azi pentru bărbatul ăla al meu? Mereu face mofturi la mâncare...Poate o să-l pun o data să își gatească singur. Tot mai bine îi fac eu... Ar fi în stare să dea foc la casă când aprinde aragazul! Și fi-miu ala mic, mă toacă la cap toată ziulica. Cred că o să mă interneze în spital la nebuni! Trebuia să ascult eu de baba Sorana...să-l descânte ea înainte de botez...Dar de! Acum e al meu, să-mi ajute Domnu' să nu se facă mai rău..."
" Doamne ajută-mi azi la lucare la matematică! Te rog, ajută-mă să-mi aduc aminte formulele la triunghiul isoscel, echilateral și simplu...Poate așa nu voi mai fi luat peste picior de colega aia a mea răutacioasă din prima bancă! Tocilara aia...Toată ziua stă acasă cu nasu-n carte și la școală cand îi spune lumea că o să o ia pe câmpii, nu crede. Dar mai vedem noi care e mai deștept. Oricum nu o să vină la școală cel puțin două zile după ce o să pun pioneza aia pe scaunu' ei...și după...dăm lucrare!"
" Am închis oare ușa la casă atunci cand am ieșit? ...Mașina o fi gata azi să mă duc să o iau de la mecanic? Deja nu mai suport...am stat destul fără ea.Am umblat destul prin tramvaie, autobuze și metrouri printre cerșetori și oameni nespălați....Ce lume dom'le, ce lume! Auzi, să se suporte așa murdari.Puh...nesimțiți. Dă Doamne să fie gata mașina mea azi..."

...

Au plecat de acolo răspândindu-se care încotro. Rutina. Oriunde ar fi fost, erau foarte pasionați de ceea ce faceau și se implicau cu tot sufletul. Nu conta decat fericirea celor din jur. Și astfel deveneau și ei la fel. Banii erau mereu pe locul doi în viața lor. Ce importanță aveau niște hârtii în comparație cu bucuria de a avea lângă tine un om care te iubește? Nu îndrazneau să-i înșele pe alții sau, Doamne-ferște să-i fure! Erau cinstiți și iubeau pe toti semenii lor, din suflet. Chiar dacă mai aveau dispute, nu purtau niciodată ură unul pe altul...Oamenii sunt cei mai buni prieteni între ei. Mereu se ajută la nevoie. Niciodată , nu se întâmplă ca cineva să fie rănit intențonat sau din invidie de un frate. Nimeni nu cunoaște sentimentul nepăsării.

"Am luat planurile casei lui Anșonescu?Parcă le-am băgat în mapă...fi-ti-ar planurile să-ți fie!!! iar le-am uitat. Dacă nu m-ar plăti așa bine le-aș da naibii de schițe și planuri...mai ales ale ăstuia! După ce că l-am luat așa...ca să-i fac eu lui un favor, mă tot sucește cu casa aia. La câți bani are nu înțeleg de ce se mai strofoacă atât pentru o amărâtă de casă cu trei etaje. Ce mai contează o fereastră în plus, una în minus...oricum, să o creadă el ca ma chinuiesc eu ca Hristos pe cruce pentru a-i satisface pretențiile absurde! Nu, neicuță, nu-i arăt planul până nu-mi da banii...Iar după ce mi-a dat banii, facă ce o vrea. Nu mai pupă nimic înapoi de la mine. I-am proiectat casa...Și salutare!"
"Iar dau cu ochii de șefu'...Doamne, simt ca înnebunesc atunci când îi vad fața aia de șobolan! Nu mai suport! Cand îl aud cum țipă la mine că vin și eu mai târziu un pic, la serviciu...mi se ridică părul în cap! E inuman. După ce că mă platește cu un salariu de plângi de mila lui, mă mai pune și să-i fac cafeaua, să-i țin eviența ședințelor... să raspund frumos la telefon când sună cienții ăia enervanți ! Parcă nu au altă treabă decât să sune la firme cât e ziua de lungă!! Se vede că au bani de vorbesc atâta la telefon. Iar dacă așa stă treaba, nu e nici o problemă...am eu grijă să le mai iau din ei. Dacă sună să facă bine să și aștepte mult și bine să le fac legătura...că eu mai am și altele."
"Hopaaa!!Moșulică și-a lăsat buzunarul deschis...Da, da....văd o hârtie de zece mii! Poate or fi mai multe...Dar nu mă bag. Nu acum. Mai aștept două stații să se mai urce lume. Iar dacă face cineva gălăgie...Și-o ia, tată!"
" Gata! Azi îi spun PA lui Cosmin. Aste e. Ghinionul lui...Cine l-a pus să deschidă afacerea aia și să piardă toți banii? Ce crede el, că o să aștept să facă alții?Nu pot. Am nevoie și eu de farduri, haine, parfumuri. Sunt femeie, nu pot să aștept până se îmbogățește el iar. Sunt frumoasă, sunt tânără, sau cel puțin par...dar ce altceva contează? Deja imi face curte Laurențiu iar eu nu sunt fraieră să nu raspund. Are casă la Sinaia, mașini...Ce pot să imi doresc mai mult?"
"Am arajat cu băieții....la noapte, lovitura de grație...o sa se trezească dom' profesor cu un mare gol în casă când se întoarce din vacanță. Aș vrea să -i văd fața...poate atunci o să simtă și el ce am simțit eu când m-a lăsat repetent...Abia aștept!"

...

În lume e o armonie totală între oameni și natură, nu numai că se iubesc între ei dar iubesc și prețuiesc alte viețuitoare care traiesc pe acelasi pamant cu ei. Nu ar fi în stare să rănească alte ființe.

" Mișcă-ți cucoană câinele din mijlocu' drumului că nu au loc oamenii să mai treacă pe stradă de javra dumitale!"
" Ce i-aș da un spiț motanului ăsta... să-l catapultez pană în mijlocul străzii...Aha. Uite vine și un camion! Mamă, ce calumea!"
"Hmmm... Cică să nu călcăm iarba! Pai ce, a crescut acolo de frumoasă? E tot pe pământ, deci se calcă pe ea..."
" Dacă vin acum paznicii, mă aranjează cu o amendă...Dar nimic nu e mai placut decât vânătoarea de rațe! O prostie ce se spune că există o perioadă de vanătoare. Ce perioadă? Ce, în perioada asta nu sunt tot rațe?Nu tot în cap le împușc?"
"Da, foarte buna ciocolata...norocul meu cu Evelin ca altfel muream de poftă. Hârtia? A, da, uite un coș de gunoi mai încolo. Dar mai bine o arunc lângă copacul ăsta că nu se vede..."

...

Profunzimea gândirii omenești e izbitoare. Omul este o specie foarte inteligentă, care gandește foarte complex. Gândurile unui om nu pot fi așternute pe hârtie niciodată exact așa cum sunt .Ele sunt mult prea profunde și intime...Problemele care apar în mintea oamenilor sunt existențiale și filozofice...ele își gasesc cu greu un echivalent în lumea fizică. Nu pot fi exprimate în cuvinte...

" Sunt așa fericit că s-a calficat echipa de basket!!! Nu-mi vine să cred! Cum a vrut să...a fost chiar la ....și a facut un ....vai, ce fericire pe toată echipa!"
"Coafeza aia nu m-a tuns așa cum i-am zis! Scorpia...Doar i-am spus clar... taie de aici înspre spate...de la vârfuri ia mai puțin...și puțin din partea asta....și mai mult din dreapta...în spate nici nu sunt tunsă egal...Și cosmeticiana, vai ce față mi-a făcut! Arăt mai rău decât înainte... Sunt cam palidă azi. Am nasul cam mare...trebuie să îl dau cu fond de ten..."
" Mă duc la magzinul din colț?... sau....la ăla din piața?...că e mai ieftin.... Dar dincolo sunt mai proaspete...mai bine...Când am fost eu în Germania....ăia, da oameni...Am mai văzut undeva asta. Da, da....gata, știu unde! la sor-mea la Buzău. Să nu uit să o sun.... Da, asta era.... Mă duc ăla de pe colț....și pâine, să nu uit să iau pâine și roșii...de la țiganci..."

...

Nimic nu se compară cu ființa umană. Este ființa supremă, creată de Dumnezeu pentru a stăpânii lumea....Ea prin înțelepciunea ei va face Universul mai vesel. Ea prin credința și onestitatea ei va face lumea din jur mai bună. Și în fine, ea, prin respectul pe care îl poartă pentru toate ființele, va asigura contunuitatea vieții...

...

" Ce e azi?...Joi...? Sau vineri....? ..."