A discuta despre Deltă, este similar cu invocarea divină, asta prin îndestularea cuvintelor ce par îndeajunse pentru a transpune realitatea în propoziții. Fără doar și poate Deltei i-au fost atribuite nenumărate asemuiri, însă cel mai palpabil lucru nu rămâne decât pătrunderea virginității sale.De oriunde ai încerca să explorezi acest ținut sfânt, începi prin simpla pășire a hotarului tulcean, județ cu povești la mai tot pasu' ce tind să impresioneze încă de la începuturile destăinuirii lor.
Contrastul dat de "bătrânii străjeri" ai lumii, reprezentați prin munții Măcinului și nu în ultimul rând de "Fecioara sălbatică" cu un nume predestinat de zeitate, Delta Dunării, arată cât de "neștiut" este tărâmul tulcean. Câți dintre noi au simțit atingerea tacilă a razelor dimineții, alături de jocul destrămat
creat de umbre ale trecutului alături de misterioasele ruine ale cetății Enisala, ce bunăoară oferea viață străbunilor noștrii? Câți dintre noi au fost pătrunși de nesăbuitele stări de binețe combinate cu emoțiile vremurilor demult apuse, la trecerea porților unor case memoriale? Câți dintre noi au beneficiat de tainicele povestioare ce stau la baza unor adevărate mărturii, deslușite de cea mai veche așezare cu un nume marcant (Solina) din țara noastră de baștină? Câți dintre noi sau lăsat seduși de glăsuirea binecuvântatelor coruri, ale lăcașelor mănăstirești de prin secolele IV-VII, ce înglobează spiritele în cugete și simțiri? Câți dintre noi au încântat privirea cu adevărata panoramă a celor șapte coline, dovedind încă odată străvechea denumire Hora-Tepé, a orașului Tulcea? Județul Tulcea nu este decât începutul unei misterioase explorări fructificate la orice pas înaintat, oferită de diversitatea vremurilor trecute combinată tot odată cu cel mai nou tărâm al Europei, Deltei Dunării...