Săptămânalul DIE ZEIT, nr. 51, din 14 decembrie 2006 a publicat 25 de interviuri cu oameni din diferite sfere ale vieții culturale, politice și sociale din Germania. Interviul cu Kathrin Passig (36), câștigătoarea renumitului concurs literar Bachmann, din Austria, poartă titlul „Se poate învăța scrisul pe internet?”.(vezi și Cinci secvențe din viața și mass-media germană 27 & 29) La întrebarea dacă există o deosebire dintre scenele literare de pe internet și cele tradiționale, scriitoarea care vine din scena literară virtuală a răspuns: „Cred că online se lucrează mult mai exact și concret la text. La seratele literare, la care am fost invitată acum după Klagenfurt, se duc mai mult dezbateri foiletonistice și mai puțin despre textul propriuzis. Oamenii vin acolo și așteaptă să li se prezinte literatură care a fost deja certificată de critici. Ei renunță să-și creeze o părere proprie. Asta pe internet este altfel. Aici lucrurile dimprejur nu joacă nici un rol. De multe ori nici nu se cunoaște autorul, ci numai pseudonimul.” + + + + + + Asta sună a cadou de Crăciuni pentru toți poeziștii/agoniștii.

A murit Oscar Klein. Cine a fost Oscar Klein? A fost un muzician austriac, născut la Graz, în Austria, în anul 1930. Are o origine evreiască și a fost considerat ca fiind figura de simbol (Symbolfigur) a „jazzului vechi”, cum se poate citi în DONAUKURIER din 14 decembrie 2006. Trompetistul Oscar Klein și-a petrecut 55 de ani de viață pe scenă, cântând cu celebrități ca Joe Turner, Lionel Hampton sau Cootie Williams. Pe lângă trompetă a cântat și la gitară, clarinet și muzicuță. Până aici, o biografie normală de muzician, veți constata pe bună dreptate. + + + + + + Oscar Klein nu a cunoscut note muzicale. Iată o „calitate” deosebită, pentru care merită să fie primit în universul istoric al jazzului.

Să ne oprim o clipă la muzica, mai precis la procesul de organizare a scenei muzicale profesioniste. Dagmar Körner este mai nou agenta, adică reprezentanta Orchestrei Georgeane de Cameră din Ingolstadt. Nici o orchestră nu mai poate supraviețui astâzi fără managementul unei agentur de concerte. În Germania lucrează peste 200 de astfel de birouri de artiști (Künstlerbüros), cum le mai zice lumea melomană. Doamna Körner spune că necesită în medie 20 de contacte pentru organizarea unui concert. + + + + + + Multe se întâmplă, până o orchestră intonează primul acord.

Cine răsfoiește în aceste zile ziarele germane simte că unul din evenimentele politice cele mai importante ale acestei ierni este aderarea României și Bulgariei la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeană. DIE WELT (22 decembrie 2006) se ocupă într-un material eseistic foarte interesant de fenomenul balcanic, accentuând latura europeană a acestei zone sudesteuropene care este oricum mai mult decât „sfârșitul drumului popoarelor”, drum pe care au venit popoarele migratoare din Asia îndepărtată: sciții, hunni, ungurii, pecenegii, mongolii. „Românii și bulgarii au avut partea lor de istoria europeană și au păstrat moșteniri care sunt mai vechi decât cele ale multor națiuni care astăzi sunt considerați ca fiind sâmburele continentului”, scrie Berthold Seewald. + + + + + + Auspicii bune pentru o primire amabilă, cel puțin în lumea foiletonistică germană.


Stille Nacht, heilige Nacht – Noapte liniștită, noapte sfântă este cel mai cunoscut și bineînțeles cel mai mult interpretat cântec din literatura muzicală germană. Este mai mult un cântec popular decât un cântec bisericesc, cu toate că în aceste zile nu va exista biserică din lumea catolică, în care această melodie nu va răsuna în una din sutele de variante instrumentale și chorale cunoscute. Textul a fost scris de Joseph Mohr (1792-1848) iar melodia a fost compusă de Franz Gruber (1787-1863). Cântecul are șase strofe și cel puțin prima este cunoscută de (aproape) toată lumea creștină.

Somn liniștit sub cer divin,
Numai ei mai sunt treji,
Sfânta pereche în sfânta noapte.
Dulce băiat în părul buclat,
Dorm în pacea cerească,
Dorm în pacea cerească.

(Traducere din lb. germană: Anton Potche)