De la tăblițele de lut și papirusuri rulate am ajuns la tehnologia on-line și instant message. Și nu ne vom opri aici.

În luna iulie a acestui an Biblioteca Universitară din Leipzig a lansat un proiect grandios: convertirea în format digital și punerea la dispoziția publicului larg a celei mai vechi Biblii cunoscute din lume: "Codicele sinaitic". Acesta cuprinde cea mai veche copie completă a Noului Testament, precum și versiunea în limba greacă a Vechiului Testament, cunoscută sub numele de Septuaginta (tradusă de către "Cei 70"). Codicele este scris în limba greacă veche, de mână desigur, pe piele de vacă, de către călugării mănăstirii Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai din Egipt, prin anii 330-350 d. Hr., până astăzi supraviețuind peste 400 de coli (în format 38 x 34,5 cm). Așadar o colecție de cărți scrise cu peste 1600 de ani în urmă este acum disponibilă on-line.

Acest proiect este o inițiativă internațională la care participă Biblioteca Britanică, Biblioteca Națională a Rusiei, Mănăstirea Sfânta Ecaterina și Biblioteca Universitară din Leipzig, instituțiile care dețin în prezent fragmente ale codicelui. Detalii interesante legate de acest proiect se găsesc pe site, momentan doar în limba engleză și germană. Textul propriuzis poate fi citit momentan doar în greaca veche (sunt așteptate traducerile în engleză, germană, rusă și greaca nouă) și sunt publicate doar câteva cărți: din Noul Testament "Evanghelia după Sf. Marcu", iar din Vechiul Testament a doua jumătate a Cărții I Paralipomena (I a Cronicilor), a doua jumătate a Cărții lui Neemia (a II-a a lui Ezdra), Cartea Esterei, Cartea lui Tobit, Cartea profetului Ieremia, Plângerile lui Ieremia și toți Psalmii.

De remarcat că numărul cărților (și identitatea, desigur) Noului Testament din "Codicele sinaitic" este același cu cel din versiunea actuală a Bibliei. Iar dintre cărțile Septuagintei (Vechiul Testament) care au supraviețuit până astăzi în Codexul sinaitic se numără cărți pe care multe denominațiuni protestante de azi le consideră apocrife: "2 Ezdra", "Tobit", "Cartea Iuditei", "I și IV Macabei", "Înțelepciunea lui Solomon", și "Înțelepciunea lui Isus Sirah".

Pe lângă acestea, Codicele mai include alte texte primare creștine: O epistolă a unui autor necunoscut ce pretinde a fi Apostolul Varnava, precum și o a doua carte cunoscută sub numele de "Păstorul lui Herma", Herma fiind un scriitor creștin roman din secolul II d. Hr.

Cercetătorii susțin că acest codice îi are ca autori pe patru copiști (posibil cinci), identificați după caligrafie.

În luna noiembrie a acestui an sunt așteptate alte noutăți și completări pe site.

Ca o observație personală țin să precizez că am confruntat prin sondaj textul codicelui cu cel din edițiile actuale critice ale Bibliei, îndeobște recunoscute astăzi (ediția Nestle-Aland a Noului Testament, cât și textul Septuagintei ediția Rahlfs tipărită la Stuttgart) și nu am găsit NICI O MODIFICARE sau schimbare de text, cu singura observație că într-unele locuri codicele este transcris fonetic în cazul anumitor vocale sau grupuri de vocale (de exemplu grupul "oi" sau "ou" care în greaca veche se citește "i", respectiv "u"). Aceasta dovedește extraordinara grijă și acribie a Bisericii de a transmite textul biblic nemodificat de-a lungul mileniilor. Este o dovadă ce spulberă fără drept de apel orice contestare sau fabulație a timpurilor noastre privitoare la autenticitatea textului biblic.

Mai precizez că textul este scris fără spații între cuvinte modalitate de scriere păstrată până în Evul Mediu, (dar site-ul prezintă o facilitate foarte utilă și simplă de demarcare prin dreptunghiuri roșii), iar unul dintre copiști folosește semne de punctuație, ceea ce pentru secolul IV este o noutate. Iar "Psalmii" varianta Codex includ precizări referitoare la autorul acestora, precizări care în edițiile critice figurează ca versetul numărul 1, precizări ce nu sunt incluse în ediția românească, aceasta având deci cu un verset mai puțin la fiecare Psalm).

Și în sfârșit adresa: http://www.codex-sinaiticus.net/en/