Panoramic editorial ( 34)
BIANCA MARCOVICI ȘI POEZIA SCRISORILOR

LIVIU MOSCOVICI

Începutul acestui an ne-a adus bucuria de a vedea aparută o nouă carte de poezie, dovada unui interes permanent fața de acest gen literar dar și față de nevoia de literatură in limba română in perimetrul literaturii israeliene. Bianca Marcovici ne-a dăruit volumul “ Lumini diafane”( Haifa, 2006. 1o8 p.), de o eleganța discreta si in ton cu tematica poeziilor..Dacă ne referim la anul debutului în volum, reiese că in 20 de ani Bianca Marcovici a tipărit 23 de volume, in fiecare an cîte un volum de poezie, fără să mai punem la socoteală prezența domniei sale in antologii și culegeri de poezii. O bibliografie impresionantă, un exemplu de ceea ce se cheamă permanența unui poet in peisajul literar contemporan!
La un asemenea ritm de apariție este normal să ne referim și la numărul mare de cronici,recenzii,prezentări de cărți care au apărut pe marginea celor scrise. Intr-o sumară trecere in revistă a bibliografiei literare a Biancăi Marcovici reiese ca au scris despre ea un număr de peste 50 de istorici și critici literari, poeți,jurnaliști,printre care Nicolae Manolescu, Josef Eugen Campus, Romulus Munteanu, Al.Singer s.a. Lucrările critice care i s-au dedicat subliniază existența unui filon poetic adevărat,o poetă care a reușit să se impună atît in literatura din România cît și în literatura din Israel,unde trăiește din anul 1991. Aceste cîteva date statistice nu fac altceva decît să ateste evantaiul larg de procedee artistice pe care poeta le foloseste pentru a reuși sa fie prezentă in actualitate.
Desi la prima vedere nu pare să aducă schimbări notabile față de precedentele volume, cea mai recentă carte de versuri a Biancăi Marcovici atrage atentia intîi și intîi prin accentuatul caracter artistic al multor pagini, un argument in plus in favoarea sublinierii autenticei sale vocatii poetice.
Cert este că volumul la care ne referim aduce cîteva note substanțial diferite fața de cele anterioare. Dacă in volumul “Aburi de femeie”(2004) Josef Eugen Campus vedea un “jurnal liric feminin”(op.cit.,p. 99), de data aceasta autoarea adoptă ,in “Lumini diafane”un alt gen literar și-și intitulează,partea a II-a a cărții (de altfel cea mai bogată, vezi p. 37-88)”Scrisori filigranate”. Genul nu este nou in literatură.Scrisorile au fost intotdeauna folosite pentru a exprima stările personale ale acelora care le compuneau, dovedeau sinceritate, atașament fața de persoana care trebuia să le primească.Nu de puține ori scrisorile scriitorilor, a marilor personalități culturale, științifice,sociale,politice aveau o deosebita incărcătură artistică,constituind modele pentru cititori.
Cunoscînd toate acestea , Bianca Marcovici adopta genul acesta literar pentru a-și manifestra, plenar, nevoia de sinceritate,povestind despre “ea insăși”,caracteristică pe care același Josef Eugen Campus o găseste și în alte volume ale autoarei ,gama sentimentelor pe care vrea să le infațișeze corepondentului este foarte mare: “…privește adînc în ochii mei/…mai e loc în sala de concerte a sufletului meu”(op.cit.,p.50). Ea simte nevoia stringentă de a se destăinui : “trebuie să scriu/despre dragoste/îmi tremură mîinile de emoție/deasupra/clapelor virgine-n cuvînt,partea sonora-mi retrimite ecoul…”(p-62).
Poeziile – scrisori sint adresate ,de cele mai multe ori, persoanei iubite, careia “vrea sa-i simte pulsul zvîcnind/în inima mea plictisita”(p. 63).In felul acesta emoția poetei este transmisa cititorului, ceea ce măreste valoarea artistică.Tematica celor mai multe din poeziile cuprinse în sumar subliniază inalțimea sentimentelor pe care le poartă persoanei iubite, tonul fiind și solemn și ludic.Se vede insă că poeta urmărește in permanență să mențină tonusul inalt al sentimentelor pe care le descrie în “scrisorile ei filigranate”.,fapt pentru care acestea rămîn in memoria cititorului, se materializează prin lectură.
Există in carte și o alta dimensiune a scrisorilor.Mai cu seamă in prima parte,intitulata “ Ensemble-Pace”,(Traduction Nicole Pottier) o culegere de 11 poeme ,intr-o prezentare bilingvă,română-franceză.Poeta iși dedică poeziile păcii, anotimpurilor, marilor probleme ale prezentului.O poezie este intitulată”Auschwitz”, alta “Cartierul meu cel slut”), urmarind sa se intre in dialog cu cei din preajma sa. Unele imagini capătă o incărcătura emoțională deosebită,tocmai prin modul direct in care poeta ni se adresează. Iarași ne gîndim la scrisorile filigranate cu care autoarea vrea sa actualizeze un gen literar mai puțin obișnuit in zilele noastre.
Nu mai puțin interesante sînt poeziile in care Bianca Marcovici vorbeste despre crezul ei poetic.De altfel este o revenire , este o subliniere a increderii sale in valoarea,in puterea artei. Ar vrea sa “trișeze in poem”(p. 40) dar poeziile cuprinse in ultimul volum dovedesc ,din plin,ca trișarea este creație, este benefica cititorului. Poeta stăpînește arta de a da adîncime metaforelor iar în multe versuri găsim combinații lexicale deosebite, demonstrații de virtuozitate ,un motiv in plus de a citi cu atenție atît scrisorile filigranate cît și poemele primei părți a cărții .Dialogurile pe care Bianca Marcovici vrea și poate să le realizeze cu cititorii potențiali se plasează sub semnul poeziei adevărate.
Volumul “Lumini diafane”- o completare fericita a unei bibliografii poetice afirmate in contemporaneitate,”ghem de amintiri ce se/deapănă/ amețit de mișcare”, dupa cum afirma poeta in ultima poezie a cărții, “Scrisoare filigranată de noiembrie”(vol.cit.,p. 88) .În ansamblu,acest nou volum al Biancăi Marcovici continuă mai vechile teme și obsesii ale poetei,preocupata și de data aceasta să exploreze sfera sentimentelor ce le cunoaște dragostea, iubirea, dar și găsirea celor mai bune răspunsuri la intrebarea “ Ce este poezia ?”. Și totul printr-o afirmare reala a unui real talent.

(primit de la autor)
apărut în Revista "Viața noastră"-TEL AVIV, 17.03.06