odată cu zorile mă nasc din scrumul
unor vise încleștate la sânul moirei
îngerul îmi coase cu sânge de șarpe
cearșaful mototolit învătându-mă psalmi
de limpezit vatra ochilor, desferec pecețile
arse viitorul mi se așează șoim pe umărul
drept mirosind a mosc si femeie în timp
ce îmi beau cucuta vertebrele se unesc tainic
căutându-se spinare, minte, 77 de perechi
de pantofi rupți pe tărâmul violet în mereu
același tango cu dragonul apun odată cu albinele
rescriu soarta până la ultima bucată de carne
într-un fel de liturghie neagră îmi invit iubita
să mă îngroape pentru încă o noapte învelind
focul cu stele, arpegii ale tăcerii