am început să pândesc literele
mai ceva ca pe fericirea însăși
doar că oricât de înghețat ar fi afară
cuvintele nu pot să ofere vreun fel de asigurare;
ar părea că drumul spre mai încolo
se sprijină pe sentimente,
de fapt, sunt doar păreri
traduse prin certutidini favorabile;
poate când răbdarea încetează a fi o provocare
se poate vorbi despre o asumare a credinței,
despre instituirea unor legi plăcute

ce bine că se știe deja că
jocul cu ferestre albastre se poate concretiza
într-o realizare măreață a firilor.


19 decembrie 2004