din stâncă în stâncă ascunse colibe
renasc lupi în urlet de vânturi plângând
cu ciobani apărându-și stânile văduvite de oi
suflet aiurind coclaurile neîncetat
se roagă a coborâre și milă

izvor florii de colț înălțimile
mai vârtos decât apa
sfărâmă din piatră adânc
strigăt de zămislire

umbre întunecate ale munților
cornute-alergându-și teama spre cer
pustnici iuți de picior și
grabnici privirilor
înfricoșare urmată de hohotele
celui animal de pradă
zâmbindu-și victimele
ascunse tăcerii

acest vârf de lume
își doarme clipele
cu ochii deschiși