poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-13 | |
Avem un singur chip și nenumărate măști.
Pentru fiecare mască plătim cu ipocrizia o taxă de mascare, astfel încât, demascarea să nu fie posibilă să fie din ce în ce mai greoaie, Chipul tău nu are nevoie de mască mai auzi binevoitoare păreri cum te curtează, cum îți dă cu bâta în cap, cum te lasă descoperit, pradă invidiei... „Ai avut o mască uluitoare, m-ai lăsat mască! M-ai făcut să nu-mi revin multă vreme de atunci!” Mascații nu sunt doar cei ce năvălesc în miez de noapte peste somnul infractorilor, acoperiți de prezumția de nevinovăție... Nu sunt doar zdrahonii și haidamacii ce scot din așternuturile calde ale nopții borfășimea societății... Mascații de profesie, profesioniștii, sunt, prefăcuții, cicisbeii, ariviștii, trădătorii, dar și cei care riscă să-și coloreze viața în culorile curcubeului... Ei sunt cei care nu au chip... cei care nu mai țin minte care le este adevăratul lor chip... Ei sunt cei pe care oglinda nu-i mai ajută la nimic, atunci când se privesc și nu se regăsesc... Dincolo de aparențe se ascunde sau pur și simplu există firescul. Banalul, cotidianul, strada sau casa, Natura... fără fard, fără tertipuri, fără inteligențe gratuite... Cade ploaia când afară plouă, arde Soarele când afară este caniculă, Spumeg când furia mă pătrunde pe ușa principală, râd când hohotul mă încearcă, tot așa cum se mai încearcă ușile și ferestrele înaintea plecării de-acasă... Când simți nevoia să fii ceea ce ești nici o mască nu te mai cuprinde, nici o mască nu te mai încape Riști să rămâi doar tu, față-n față cu tine, doar tu, cel care știi atât de bine ce se poate ascunde între filele acestei cărți... dacă riști să pui o floare la presat, dacă riști să scrii sub formă de dedicație: - „Citește-mă, înainte de a mă răsfoi! Iubește-mă, înainte de a mă strânge în brațe! Descoperă-ți chipul, după ce voi pleca!” astfel vom fi fără mască, astfel vom rămâne atât de apropiați, ca paginile acestea ce se răsfoiesc una pe cealaltă de la prima și până la ultima filă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate