din ciclul „autoparodii triste”

Printre pașii pierduți frunzele răscolesc
umbletul tău caloric, divin,
mă scufund în uitare și caut firesc
teii-atinși de-al tău râs cristalin.

De pe brun așternut, ghimpii taie fierbinți
carnea mea călătoare prin zar.
Peste cerul rotund zbor un câmp, să-mi alinți
macii storși într-un roșu amar.

N-am să cânt despre tine, Zaradă,
cât mai pot să uit,
doar murind și-nviind o să-mi roadă
glasul, alt cuțit.

Focu-ți dulce de-albastru,
Zarada,
ne-a ars hain, la fel,
sunt cărbune, ești astru,
Zarada,
pe-amurgit inel.

O căutase,
noaptea juca în flăcările - haită,
iar mahalaua teilor, într-una,
din urlet de vestire crăpa luna,

în golul palid se-adâncise treaptă.

Vuia în oase,
noroiul ascuțit gonea zăpada
și-n sânge-nchis, de cheag aprins cuțit
pe lama vieții, așternut ferit,
prea mult iubită odihnea Zarada.

De prea veșted cuprins, ruginiul destin
să mă ducă departe, aș vrea,
cu tramvaiul un veac și trăsura puțin,
iar cât drum e, cenușa ți-oi bea.

Ochiul tău să-l înghit, buza ta să o sorb
Și chiar sânii-ți să-mi tremure-n gât.
Voi lucirea-ți din coapse, pe aripi de corb
S-o aștern înlăuntru-mi și-atât.

Să-mi șoptești, minunată, Zaradă,
fiecare vers,
orice cântec să-nsemne-o livadă
in care n-am mers.

Ape limpezi ne-or duce,
Zarada,
unul intr-altu`-apoi
și prin trupul meu, cruce,
Zarada,
izvorâ-vom noi.

Furase urna**,
gura nopții, însă
din Bariera Vergului îl latră,
oprindu-i glasul sfărâmat în piatră.

În cuburi grele lumea doarme, plânsă.


"...Vreu sa-mi dai gura-ti dulce, Zaraza,
sa ma-mbatezi mereu,
de a ta sarutare, Zaraza,
vreau sa mor si eu..."


*Zarada = cea minunata, tiganca de care s-a indragostit nebuneste trubadurul interbelic Cristian Vasile, cel care, pe versuri de Nicolae Kiritescu si pe melodia compozitorului Taglerara, a cantat celebrul tango "Zaraza";

**dupa uciderea Zaradei de catre o banda rivala, din zona Barierei Vergului, si arderea trupului adorat al iubitei, Cristian a furat urna cu cenusa acesteia de la crematoriu si a baut-o cu lingurita, timp de 4 luni.
Desi a mai trait inca 20 de ani dupa moartea Zaradei, Cristian Vasile nu a mai cantat niciodata, decat atat cat sa-l auda cenusa stransa in el.