poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-08 | |
tinerețe zidită cu lacrimile plânsului de bucurie
pruncul își împreunează palmele ghemuit în ascunzișul luminii transformând incertitudinile unei nopți de iubire în zile de neliniști și mistere te-ai dat ca ofrandă pe altarul întinat de scorpioni adunați la taina vinderii pe treizeci de arginți iți numărau secundele ca intr-o rugăciune continuă scrumuiau clipele unei minuni între ochii pustiiți de vâltoarea unor fugi cântate pe strunele singurătății pântecul freamătă a viață în adâncurile ființei cristalul pictează dimineți cu chipul nebuniei în retrăiri împuținate dorurile zilei scaldă secundele piatră de hotar adâncită pe buze de dor viață zdrențuită trecută dincolo de vremuri ai visat doar fantasmele unei iubiri închipuite spasme ale vieții mângâieri și chemări spre un răsărit veșnic în apus și ce daca sîngele clocotește a iubire și ce dacă te dăruiești fără formă și culoare e doar visul... din sâmburele neîncolțit mirat și uluit împodobește timpul cu strigătul liniștit de viață sărută lumina cu scâncetul bucuriei dublând neființa în ființa mamei liniștea tatuează cu dungi devenirea în privirea hotărâtă și blândă într-o formă a maternității și te vor privi mereu pozele primei iubiri gingaș și melancolic ritmurile vieții adâncuri necunoscute îți sapă în glas tăcere si-ai vrea să spui…dar miracolul e asemuit întâmplării si reproșezi ispitei dar brațele le vrei cuvinte rostite ca-n vis și îl respiri în ritmul inimii culori uluitoare el doar… așteaptă nebănuit în embrionul inimii jertfa clipei se prefigurează confesiuni interioare dezbracă anii în clipe de doruri odihna în neodihna așteptării trunchiului pe drumul răsucit de iederă și ceasurile devin zile și zilele destramă cuvintele după curba ochilor și conturul gurii te-ai crezut un colț de paradis așezat la răscrucea vânturilor te mistui odata cu timpul în neliniștea rănilor altora crezi că timpul alintă cuvintele într-o reîntoarcere a lui ieri si roata se-nvârte...laitmotiv de strigăt în zori Tălpile gândului tac, arse de nisipurile mișcătoare ale absenței lui. Oare privește el în urmă către întunericul clipei tale de singurătate nesfârșită? Ce vede? Deslușește oare contururile zdrențuite ale aripilor frânte de plecarea zorilor din inima ta? Auzul lui se izbeste orb de ziduri de ceață, locuind de acum într-o piatra la marginea pasului tau…si tu vei fi pășire… Ochiul îmi cere o lacrimă de bucurie ca jertfă a iubirii... și eu aștept... tăcere… iar florile de tei tămâie, liniștea trupului meu îngropat adânc în bătaia ta de inimă. Taina trecerii mele umbrită de sărutul îngerilor va tremura în fiecare undă de parfum al nopților tale. Versul meu merge mai departe...Iți păsterz în căușul inimii roua zâmbetului și umbra anilor si-a numelui tău, dăruindu-ți în schimb gând de soare și prinos de îngeri…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate