iubita mea este un copac alb
cu radacini albe
cu trunchiul alb
si florile albe
in fiecare dimineata ea-mi intra pe fereastra
intai o frunza
apoi alta frunza
apoi cu toate crengile larg desfacute
ma invaluie in lumina ei alba
spre orele amiezii isi strange bratele
precum pasarile aripile, aproape de corp
se ghemuieste in sufletul meu
clocindu-si visele
spre seara tarziu isi leapada frunzele
frunza cu frunza acoperindu-ma
intai cu genele lungi
apoi cu ochii migdalati ma priveste mirata
cum tremur la vederea ei goala
si limpede ca apa dintr-un pahar
atunci buzele mele o sorb
minunata licoare o simt patrunzandu-mi in trup
o aud cum imi susura in urechi cuvinte de dragoste
ii simt mangaierile si chemarile
si eu ma simt un canar tanar care din trupul ei
isi naste cantecul.