poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-26 | |
Mă uit pe geamul camerei mele
la copacii de peste drum și trăiesc în fiecare an aceeași emoție ca alături de o soră dragă, alături de natura din jur. Văd cum, toamna îi oferă acesteia cele mai frumoase veșminte, încântând-o cu ale ei culori, îmbătând-o cu ale ei parfumuri tari, iar natura cedează simțurilor, acceptându-i jocul înșelător și dezbrăcându-se încet, încet, pentru a se trezi puțin doar sub sărutul primilor fulgi... Adoarme apoi, în speranța că visul, ce abia începuse, va continua. Și se trezește curând, cu același temător tremurat, pentru a se vedea împresurată de aceiași fulgi albi! Doar că acești fulgi sunt mai calzi, mai prietenoși și întelege acum că; i se propune un alt joc „jocul de-a mireasa”. Acceptă iar și iar se lasă stăpânită de același miraj, împodobită în straie albe și pline de parfumuri suave de astă dată. Bucurie scurtă, ca și somnul... Tot mai rumenă, acum își pierde și vălul alb, schimbându-l cu o maramă verde și plină de flori multicolore, dar continuând dansul amețitor, al timpului... se trezește în locul cel mai colorat al lui și cel mai îmbătător, lăsându-se pradă jocului, deja cunoscut al toamnei, care nu este, decât un alt început!... acum,... și-n vecii vecilor? Amin.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate