poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-04 | | Irisul, împânzit de vene solare, Stropind clorofilă dulce, de patimi, Crengile, arse, curg sânge de lacrimi, Și trunchiul, cenușa bătrânului infern. Eu – femeia cu-ncheieturile frânte În cioburi de oglinzi rătăcite, Cu pământul sub ele – Sfântul de sticlă, Îmi prevăd, prin transparența-I, Sinele-mi incolor, amorf, nou-născut, Eu – femeia cu trupul în corset de clepsidră, Timpul plânge-n mine clipe de nisip, Ca nefinitul mării, sculptată violet În silueta fragilă a munților de quartz, Fragmente de scoici, mame însărcinate, Cu sferturi de perle, și suspinuri de sirene, Eu – femeia cu sânii aprinși, de lapte, Două insule voluptuoase-n miezul apelor, Sticlă fierbinte, sticlă fluidă de miere, Ce-ți mângâie amprentele degetelor, Linse, supte de meduzele senzației, Umblate de viermii de mătase ai pielii, Eu – femeia cu coapsele vii, de cristal, Reflectând lumină, din îmbrățișări fertile, Contur de copil, în pântecu-mi de gânduri, Crescut în imaginea întoarsă, din oglindă. Eu – femeia de sărutat printre gene de cuvinte, Cu brațe de șarpe, ispitindu-te a lor prizonier, Ca pe-un diamant crăpat de cutremur, Eu – femeia, șlefuită-n false luciri de sticlă, Blestemată a-ți umple, greu, visarea, de sânge.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate