soarele venea măturând dimineți
se retrageau între riduri prostituate cu ochi singulari
sentimente materne umpleau de grădinițe orașul
în care ne trezeam uneori împușcați sângerând pe hârtie

ne acostau buletine de știri
învârtind pe degete mortuare baloane
disney falimenta între cinci continente dansau uragane nopți de zăpadă explozii solare
ne îndreptam spre aceleași locuri de muncă
încetinindu-ne gestul veneau pe sub noi pămanturi pe deasupra ne căutau săpând singurătăți
o gură mare în care țipam e cineva aici și nu era nimeni
până când noi inghițiți de tăcere
noaptea zburam prin ferestrele sparte
miroseam iarba strivită sub roți, prăbușite avioane,
copitele cuvintelor în care niciodată nu ne-am născut
adormeam , ți-am spus? președintele doarme plângând
într-o pernă cu buline albastre și se visează copil,
noi între timp
începem și sfârșim aceeași zi