E totul trist în jur, în noaptea-ntunecoasă
Și-ți simt din nou prezența chiar dacă- doar o umbră
Mi-e astăzi foarte greu să mă întorc acasă
În camera străină, la amintirea sumbră.

Să te ating e-un vis, iar să te văd o farsă
Ce mă condamnă tainic să te doresc mereu
Chiar de-i o nebunie să sper că am vreo șansă
Că pentru-o clipă numai voi fi eu visul tău.

Va trebui să plec, căci timpul nu ne iartă
Nemeritat tribut cerându-și cu ardoare
Dar voi păstra în minte o nemiloasă soartă
"Ca valuri de speranțe ne afundăm în mare..."