pe coridorul ars am uitat să aruncăm chiștoace
din vorbele de ieri tăiate strâmb
din ochii fratelui mai mare cel nedumerit
să ne întoarcem în cochilie în seceta asta de gânduri
în care nimeni nu trece pe lângă mine vreodată

cu sticla spartă în mâini mă privesc la fel de plouat
ca și cum toate becurile s-ar fi stins
și aș fi pierdut filmul din aparatul-suflet foto