Sunt un copil al vietii parasit
Sa gust raceala strazilor spre moarte
Furat de dreptul de a fi iubit
Si sters din cartea lucrurilor toate

Parintii mei m-au parasit de mic
Afara din oras pe-o cararuie
Nascut din nedorinta sau nimic
Mi-arunc speranta ce spre cer se suie

Ma doare capul, unde-i tata oare
Unde mi-i mama sa ma ia la piept
Sunt plin de lacrimi inima ma doare
Si-mi blestem rostul vietii: trist, nedrept.

Amarnic dor ce urca spre durere
In setea vaga de necunoscut
Se-nvaluie in spaima si tacere
Si imi cutremur falsul chip de lut.

Ieri, un copil mi-a dat un ban micut
Si mi-a suras in graba, fara vina
Vedeam in el toti anii mei trecuti
Visand a fi cu mama mea, de mana.

In chipu-i pur de lacrima era
Un inger de lumina si speranta
Iar puritatea lui ma-ndurera
De dragostea ce umbla dupa viata.

Simteam iubirea-n chipu-i protejat
De-o dragoste curata, parinteasca,
Acel copil in sufletu-i curat
Mi-a dat speranta pura, nelumeasca.

Simteam dorinta unui suflet cald
Sa imi citeasca seara la culcare
Povesti cu Fat-Frumos si cu Arald
Si Cosanzene dintr-o carte mare.

Nu tremur cand ma-njura trecatorii:
- La munca cersetorule, nu-ntinde mana
Insa simteam cum ma treceau fiorii
Si blestemam parintilor mei vina.

Sarutul noptii, rece, ma sugruma
Ma-mbratiseaza ca o colivie
Cu degetele mazgaleam in huma
Sa fac partas cu mine-o jucarie.

Rupeam a noptii poala-ndoliata
Muscam fasii de petice tarzii
Sa scriu pe ele viata-ndurerata
A celui refuzat intre copii.

Caci visul iata, nu m-a acceptat
Strain in mine, sufar pe nedrept
Durerea tuturor s-a adunat
Si a patruns adanc la mine-n piept.

Parinti ce-aveti copii, nu-i parasiti
Ca or sa-ajunga ca si mine-n strada
Umbland ca noaptea lupii hamesiti
Cu ochii scanteind ca pentru prada.

Caci viata este cruda uneori
Cu orisicare om din lumea asta
Prin toate suntem spini si suntem flori
Dar eu port vina altora, napasta.

Clipele sagalnice se scurg
Si timpul trece, chiar daca pustiu
Cu sange plange soarele-n amurg,
Din vina lui, tot ceru-i sangeriu.

Am rupt fasia gandurilor care
Le-as fi avut ca un copil de rand
Ce nu gandeste numai la mancare
Si nu cunoaste termenul flamand.

As fi-ncercat probabil sa invat
Sau poate as fi fost fara de mintel
M-as fi umplut viata in dezmat
Sau as fi fost umil si bun, cuminte.

Insa as fi gasit de la-nceput
Durerea sau iubirea la un loc
Puterea unei palme sau sarut
Si libertatea cerului de foc.

Caci dragostea cuprinde-n sanul ei
Si ura si iubirea in destin
Asta-s fi vrut de la parintii mei
Icoana catre care sa ma-nchin

Gaseam durerea unui vid umbrit
Nutrind la vraja unui inceput,
Si ura, si ce-nseamna-a fi iubit
Caci toate-acestea nu le-am cunoscut.

Si-acum cu lacrimi plang, desi e-n van
Umil ma-astern straine la picioare
Sa-mi dai si mie milostiv, un ban
Sa-mi iau si eu o paine de mancare.

Iar de nu-mi dai, nu ma scuipa straine
Ca stau in calea ta si ti-i rusine
Si am cerut din mila ta o paine
Ca sa mananc si eu, la fel ca tine.

Caci eu nu am parinti si-s amarat
Dar suflet am si eu care ma doare
Chiar daca-s zdrenturos si sunt urat
Si obosit de-atata cautare.

Abisul din abis l-am cunoscut
Strajerii noptii latra a pustiu
As fi dorit sa nu ma fi nascut
As fi dorit... Ce? Nu mai stiu, nu stiu...

Nu ocoli straine chipul meu
Chiar daca ma privesti ca pe un caine
Mi-i de ajuns macar surasul tau
Ti-l voi primi mai mult decat pe-o paine.

Nu banii ma vor face fericit
Caci sentimentul nu se cumpara
Mai fericit e cel ce e iubit
Decat acel ce banii-si numara.

Si … oferind o unda de iubire
Iradiezi lumina-n jurul tau
Mi-i de ajuns aceasta fericire
Scriindu-te in trist jurnalul meu.

Dar, Doamne, visul meu dintai
Aprins de o scanteie putrezita
Asterne-mi-l curat la capatai
La perna mea, o haina carpita.

Reda-mi o, Doamne, inima-napoi
Adu-mi parintii sa ma ia acasa
Sa-mi stearga fata plina de noroi
Sa ma aseze langa ei, la masa.

Sa-mi daruiasca doar o jucarie
Cu ea sa fac tunele in nisip
Sa-mi fac prieteni de copilarie
Si sa cunosc al vietii tainic chip.

Vreau sa ma joc si eu ca toti copiii
Sa gust placerea vreunei dimineti
Sa dau un sens independent ideii
Sa stiu cum e sa scrii si sa inveti.

Sa merg la scoala-n uniforma-as vrea
Sa rad si eu ca alti copii, sa plang
Sa am caietul meu si cartea mea
La pieptul mamei seara sa ma strang.

Dar … Doamne, e tarziu si-mi este somn
Parintii mei n-au mai venit, desi
Aseara mi-ai promis ca daca dorm
Azi va veni mamica, va veni !

Dar stiu ca Tu ma mai iubesti Parinte
Din cer ma lumineaza sfera Ta
Si stiu ca Tu iti mai aduci aminte
Din cand in cand de suferinta mea.


Privesc ades cum prin orasul mare
Mii de copii mananca ciocolata
Eu rod o coaja dintr-o paine care
E plina de noroi si e uscata.

I-as spune mamei ca imi este foame
I-as spune tatei ca imi este somn
Le-as spune amandurora ah, Doamne,
Ca voi manca cu ei si am sa dorm.

Si maine cand voi veni de la scoala
Voi face singur temele, apoi
Mi-as pune singur ciorba dintr-o oala
Si singur ma voi sterge de noroi.

Cand oi gresi taticule, sa-mi dai
Din cand in cand o palma pe obraz
Bataia parinteasca este rai
Si e un sfetnic mare la necaz.

E seara-acum si noaptea sta sa cada
In jurul meu si-n haosul din mine
Eu sunt un vis pierdut, copil de strada
Si pacostea refuzului din tine.

Privesc pustiu spre casele inalte
Prin noaptea care-n brate m-a cuprins
Lumini frumoase primitoare, calde
Prin geamuri mari, dar eu raman invins.

Ai mei prieteni, greierii,-mi colinda
De dorul vietii, foamea- mi da ocol
Din cerul plin de stele-mi fac oglinda
In luna adormita-n cerul gol.

Mi-i frig maicuta, o, ce sete-mi este
Beau apa firii indemnat de astre
Privesc spre cer, si-oglinda ma uimeste:
Sunt meteorul umbrelor albastre.

Ce somn mi-i maica, ce-as dormi nitel
Imbratisat de-nduiosarea ta
Dar ma irit din nou privind spre cer
Acea oglinda, acum sunt o stea.

Totuna sunt in luna, umbre, stele,
Doar ele stiu durerea mea dintai
Astern covorul suferintei mele
Prin umbra lor ce-o am la capatai.

Adorm intr-un tarziu, dupa un zid
In cavalcada gandurilor oarbe
Faclii confuze valul imi aprind
Si visul negru-n brate ma absoarbe.

Visez cum catre mine Prometeu
Intruchipat in ciob de lumanare
Trimis, pesemne, din Olimp de-un zeu
Mi-aduce focul cald ca impacare.

Si te mai vad Straine si pe tine
Tu, cel ce ieri m-ai scuipat nemilos
In visul meu, te- apropiai de mine
Ma mangaiai si imi vorbeai frumos.

Si poate maine, chiar de vei scuipa
In locul unde-n vis ai sarutat
In fata vietii, te rog nu uita,
Aceeasi lege-avem de invatat

Si-aceeasi moarte vom avea, aceeasi
Infatisare-n Ziua de Apoi
Si tot atunci cu dragoste durerea-si
Va implini dorintele din noi.

Sau poate-s pus ca Domnul sa te-ncerce
De esti milos, daca esti bun crestin
Sau esti ursuz, avar, cu suflet rece
Si bei paharul cand este prea plin!

Fii bun Straine, da-mi o sarutare,
Ai mila de-un copil nevinovat
Si da-mi sa gust la tine din mancare
Un pic, atat, si apoi am plecat.

Apoi, de ma gasesti la poarta ta
Dormind langa un gard inghesuit
Te rog din suflet, nu ma alunga
Ci lasa-ma sa dorm ca-s obosit.

Din bunatatea ta fara masura,
Sa lasi un ban, oricat de mic sa cada
La poarta ta, acolo-n batatura,
Sta un sarac, un trist copil de strada