iubirile noastre paralele și egale ca două jumătăți
de adevăr ne rostite încă nu se vor întâlni la infinit
pentru că zeul a uitat să construiască țărmul pe care
castelul de nisip al destinului nostru va fi îmbrățișat
de valul primului sărut citit împreună în aceleași stele
îndepărtate cu un pas de cuvintele noastre așezate
în urma ultimei tăceri cu frunțile rezemate una de cealaltă
peste aripa timpului în care visele dor născându-se
unul din celalalt împreună cu iubirile noastre paralele
și egale ca două jumătăți de adevăr ne rostite încă...