se-mbraca de plecare
ziua
si usa mea
din lemn de timp
sopteste in virf de cheie surda:

de nu-i moarte acest inclin
atunci
tu ma inchide toata
si mergi pe virfuri de destin
pina se-nchide groapa sortii
acoperindu-ti bratele
in scrum de nuci si praf de fluturi
si-ti bate-n geam de dupa maluri
timpul satul de scufundari
in portul viselor ....

si
nu uita
sa-nvirti in broasca zilelor
cheia anilor


oricum oricum

inainte de culcare
imbraca-te de plecare !


jan.204 // Köln.