Afara-i frig și stă să plouă
Si pielea-mi țipă-nebunită,
E-așa de rece și de gri
Încât pe strada acum ar sta
Numai nebunii sau cerșetorii.

Privesc nedumerit o frunză
Purtată în zbor de-o forță superioară,
Și aceiași forță ce frunza in sus o poartă
O-ntreb cu stramoșii mei laolaltă:
- Ce greșeli am făcut eu să am această crudă soartă ?

De-odată te zăresc pe tine:
Frumoasă, suavă, trecând neașteptat
Și făr-să vreau mâna mai mult o-ntind spre tine,
Sperând ca tu să-mi dai un ban,
Nu altcuiva ci unui cerșetor - ca mine!

Grăbită treci, și c-o sclipire in ochi,
Te uiți, ca toți ceilalți, cu milă in spate,
Și din obișnuință mâna in buzunar o bagi;
Dar astea-s clipe din viața ta furate
Și dându-ți seama corpul ți-l intorci -
-și pleci,

Tu mai departe treci
Pasul spre casă ți-l indrepți,
Și eu, uitat de lume,
Cu mâna întinsă rămân pe veci.