– Să-mi spui unde-ai ajuns cu cititul…
Și să rupi pagina aceea cu moartea bunicii.
Nu-mi place.

Zâmbești… Probabil îmi citești copilăria.
Dacă mă vezi pe malul mării
alergând de mână cu o fată
Să mă-nțelegi
Eram doar doi copii
Și oricum, de-atunci
N-am mai văzut-o niciodată.

Să-mi spui unde-ai ajuns cu cititul…
Pagina aceea șifonată
Sunt eu când am încercat
Să te sărut prima dată.

Să-mi spui unde-ai ajuns cu cititul…
Mi-e teamă că te-apropii de sfărșit
Și n-o să-ți placă.
Lacrimi, durere, boală,
Sunt toate acolo, în ultima parte.

Să-mi spui unde-ai ajuns cu cititul…
Cum? …ai terminat?
Și-atunci ce faci acolo?

– Scriu.

12 iulie 2000