poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2001-10-21 | |
DEȘERTUL SPIRITUAL
Lumea în care trăim, sau în care mai corect spus, ne târâm zilele Este un adevărat deșert spiritual, În ziua de astăzi singurele condiții acceptabile Care ni se par a ne fi rămas la dispoziție Sunt acelea de nebun sau de cadavru. Așadar, nebunia ori moartea sunt singurele Căi posibile de-a ființa într-o lume moartă Într-o lume ce pare ireală, iluzorie și de neînțeles. Decât moartea spirituală în care, din păcate pentru ei Prea mulți se scaldă, îi este de preferat soluția tragică A nebuniei sau a morții fizice, care orișicum Mai devreme sau mai târziu, cu siguranță va veni Nechemată, nedorită și nerostuită. Într-o lume în care ești nevoit să-ți îngropi talentul Asemenea unui pungaș ce-și ascunde nevolnica-i faptă Pentru a nu deranja mulțimile de rând, sau mai rău, Deoarece la celălalt capăt al firului sună mai mereu ocupat Neavând loc de așa-zișii „talentați” ai zilei Mai bine zis, impostorii unei lumi de carton, Tot ceea ce-ți rămâne de făcut e să mori, fizic vorbind evident Căci nebunia poate și ea să deranjeze și necesită un efort Mult prea mare în comparație cu efectul minor rezultat Așadar, dând dovadă de un randament inferior soluției ultime. Murind în cele din urmă, toți cei din juru-ți vor răsufla ușurați Știindu-se scăpați de un personaj devenit incomod, Un personaj prea dureros de real, un om prea direct O persoană sinceră, noncomformistă și limpede în gândire. Căci orice s-ar zice nebunia ar fi prea mult pentru ei, ea este Privită ca un soi de genialitate și ar fi văzută drept un privilegiu Prea însemnat pentru a-ți permite o asemenea șansă. În concluzie, Noi oamenii, cei puțini câți mai suntem Vom trăi în cel mai bun caz înnebunind sau vom alege Să renaștem într-un alt univers, diferit de acest mizerabil infern Bineînțeles, numai dacă credem într-o ipotetică șansă Speranța într-o lume mai bună fiind singura cale Ce ne-a mai rămas, într-o lume stupidă și cadaverică Devenită un imens Deșert Spiritual…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate