CIRCUL TRANZIÞIEI


E dureros când moare un popor dar mai mare durere
Este atunci când știi că n-ai făcut nimic să-l salvezi
Când ești conștient că ai fi putu face ceva în folosul lui
Și totuși nu ai făcut nimic, nici măcar un simplu gest.
Chiar dacă soarta i-ar fi fost dinainte pecetluită
Tot ar fi trebuit încercată o cale, important este gestul
Faptul că ai vrut, ai încercat din răsputeri să te opui crudei sorți
De aceea când încă nu e prea târziu trebuie să încerci, trebuie…
Întotdeauna mai există o șansă, tot ceea ce trebuie să faci
E să crezi și să lupți în șansa ta, indiferent de opiniile altora
Voința și credința sunt cele două virtuți necesare poporului nostru
Acum în momentele de criză prin care trece, restul devine ușor
O joacă de copii, oricât de greu ar fi, nimic nu stă în calea lor.
Nu putem sta cu mâna în sân și să privim neputincioși dezastrul
Marea problema e că nu suntem uniți, de fapt de aici ni se trage totul
Prin egoismul acerb care ne macină sufletele am năruit o țară
Din invidie și răutate am transformat paradisul în cel mai cumplit iad.
Degeaba am fost dăruiți de bunul Dumnezeu cu nenumărate talente
Dacă în nemernicia noastră am cultivat impostura și falsul
Minciuna, înșelătoria și prefăcătoria sunt noii zei cărora cu sârg
Le aducem zi de zi tributul nostru mârșav, am închinat altare
Prostiei și-am osândit inteligența devenită drept cea mai mare
Necuviință, ba chiar nerușinare într-o lume de tembeli cu acte în regulă.
Am schimbat odioasa tiranie cu jugul unei false libertăți care
A devenit pe zi ce trece mai insuportabilă decât cea mai cruntă dictatură.
Am năruit speranțele mai multor generații, iar acum asistăm neputincioși
La distrugerea ființei naționale, fără a da semne de deșteptare.
Probabil suntem mai sadici decât orice alt popor, noi cei atât de blânzi odată
Mai necredincioși decât cei mai păcătoși de pe fața pământului
Noi cei atât de dreptcredincioși odinioară…
Ce fel de popor e acela care-și sugrumă istoria din prea multă slugărnicie ?
Ce fel de națiune este aceea care-și disprețuiește eroii și martirii
De frică, ca nu cumva să fie luate drept exemple de noua generație ?
Minciuna este ridicată la rang de adevăr de către o clasă politică
Formată din lepădături și trântori crescuți asemenea unor căpușe
Ce sug la sânul bietei noastre țări, devenită plăpândă și fără vlagă
De-atâta supt, iar noi, gazdele acestor bacterii ucigașe vom pierii
După ce ne vor fi stors și ultima picătură de sânge din noi.
Cel mai grav este faptul că am început să ne obișnuim cu statutul de larve
Până la urmă poate chiar vom supraviețui, între timp deveniți fiare
Vom schimba arena de circ cu o biată grădina zoologică.